Trilogia “Pragul”, de Doina Roman – Ed. Tracus Arte

img_20161220_171913

Am remarcat această carte datorită recenziei de pe Delicatese Literare pe care o puteţi găsi aici. M-a entuziasmat ideea de a citi un high-fantasy scris în limba română de o autoare română şi am cumpărat trilogia ca să o dăruiesc mamei şi bineînţeles ca să o pot citi şi eu. Ce a urmat… o frumoasă nebunie.

Am ales să fac o scurtă prezentare a întregii trilogii, deoarece consider că trebuie văzută ca un întreg mai degrabă decât pe volume. In plus, reacţia mea faţă de primul volum diferă faţă de următoarele, aşadar mi se pare corect să prezint seria ca pe un ansamblu.

Acţiunea debutează într-un viitor îndepărtat, în zona numită Cetate şi împrejurimile acesteia, care de care mai neobişnuite. Lia, o civilă frumuşică, aparent banală, însoţită de o Katenă din clanul kraborilor, au misiunea de a purta cu ele şi de a păzi o geantă misterioasă, cu un conţinut de o mare importanţă pentru toţi locuitorii. Iată însă că domnul Pisică, un metamorf pus numai pe furtişag, găseşte de cuviinţă să subtilizeze numita geantă, fără să aibă idee de ceea ce va declanşa. În scenă intră şi un fost legionar, pe nume Algar, împreună cu şeful clanului kraborilor, un personaj cheie numit Crius precum şi Blatistul, zis şi Slăninuţă, fiul unui colector de sentimente.

Descoperim o lume intrigantă, condusă de o misterioasă Agenţie de la distanţă, iar mai concret de Ligă şi oreade, nişte femei aparent nemuritoare, o lume în care sentimentele de tot felul sunt monede de schimb, cu care îţi poţi plăti datoriile, unde trăiesc fiinţe fantastice şi fel de fel de clanuri, care mai de care mai aparte. Veţi descoperi Lacul Negru, zona Subcetate, domeniul krâcilor, precum şi elemente suprarealiste, cum ar fi Liftul Nebun sau Gara Părăsită.

Primul volum, deşi de o calitate evidentă, mai ales în condiţiile unui debut, nu m-a dat pe spate. Finalul său însă e promiţător: Lia (o vindecătoare care este mai mult decât pare) se urcă în Gara Părăsită în acelaşi tren în care s-a urcat odinioară mama sa, Mary, Crius se dovedeşte făcut din bucăţi şi cu mintea partiţionată, supravieţuieşte însă într-un mod straniu, Kor, fratele întunecat al Liei îi ia acesteia inima cu proprietăţi deosebit de puternice şi se instaurează drept conducător în locul oreadelor. Dar a urmat volumul 2, pe care l-am devorat efectiv:  trenul fantastic aflat sub comanda celor doi fraţi dragoni, Sarkan şi Gri Mătase, cufărul burlac, ochilidele, călătoria nemaipomenită spre Tărâmul lui Alk ( tatăl malefic al Liei) şi ceea ce Lia găseşte acolo, căderea de la putere a lui Kor, colectorii de minţi precum Liliacul Tomnatic, gardianul milenar Cap de Ceapă, simicovii, maimuţa mov care adăposteşte acum mintea lui Crius, Neell, micul şi simpaticul puşti krâc. Lia descoperă umbrele-martor şi cum să le folosească.  Credeţi că lucrurile s-au rezolvat? O, nu! Soseşte volumul 3, Ultimul trimis oserp. Departe de a se rezolva ceva, lucrurile se complică din ce în ce. Eroii noştri sunt siliţi să călătorească prin marele clopot de sticlă, bineînţeles ajungând în nişte locuri uluitoare. Suprarealism la nivel maxim.

Nu am de gând să povestesc cartea nici să dau citate, nu că nu aş fi tentată de data aceasta, dar sunt prea multe şi nu mă pot hotărî ce să vă arăt, deoarece cartea are multe faţete.

Remarcăm o mare bogăţie de faună şi floră, descrisă amplu, care încântă orice cititor de high fantasy şi SF.

Pe de o parte, limbajul este cât se poate de pitoresc, din acest punct de vedere consider că avem de-a face cu un fantasy destul de original, cu elemente de argou, jargoane etc. Totuşi, remarcăm din loc în loc episoade de o sensibilitate rară şi autentică, precum nuferii care cresc din noroi. Personajele sunt foarte umane, chiar când sunt deposedaţi de sentimente, de tot ce au şi reprezintă ei. Chiar dacă au puteri care nouă ne par ieşite din comun, ei sunt, în mare parte, normali în cadrul lumii lor. Ca atare, suferă, zâmbesc, cad, o iau de la capăt, în ciuda a orice.

Cartea are şi o doză destul de picantă de erotism, poate uşor prea mult pentru gustul meu, dar acest aspect este absolut subiectiv. Are în schimb o doză remarcabilă de umor, care pentru mine este un element important in lecturile mele şi oarecum surprinzător la un high fantasy. Una peste alta, proporţiile sunt rezonabil echilibrate. Eu consider că o carte este precum un parfum: fiecare preferă o anumită formulă care i se potriveşte, iar faptul că o anumită esenţă se combină mai mult sau mai puţin nu este relevant în aprecierea ei, din punct de vedere calitativ.

Eroii mei preferaţi: clar Pisică şi Blati, fabuloşi amândoi, dragonii Sarkan şi Gri Mătase, micul Neell şi Oz, cel care citeşte în minţile tuturor, care îmi aduce cumva în minte personajul din Death Note, L.

Altminteri, cartea, prin vârtejul năucitor de situaţii create, mi-a amintit de Grădinile Lunii, de Steven Erikson, din Ciclul Cronicile Malazane. Stilul este mai lejer, nivelul de violenţă mult mai redus, dar pe mine m-a dus cu gândul în zona aceea, de atipic bulversant.

Singurul minus mai semnificativ, din punctul meu de vedere, este finalul relativ abrupt. Aşa cum ne-a aruncat în vâltoarea acestei lumi, brusc, la fel ne şi extrage. Bineînţeles, fiecare autor are această putere, a finalurilor, mi-ar mai fi plăcut un mic epilog în care să aflăm ce au făcut ulterior eroii, să nu ne despărţim de ei oarecum sec. Asta nu înseamnă că finalul nu este bine construit ca semnificaţie. Sau poate că autoarea va continua, la un moment dat, această serie. Majoritatea seriilor mele preferate au o medie de 7 – 10 volume, astfel că pentru mine ar fi foarte frumos să se întâmple acest lucru.

Una peste alta, un fantasy incitant, cu multă acţiune, cu un mesaj puternic şi important în zilele noastre: cât preţ punem pe sentimentele noastre şi pe umanitate în general.

Advertisements

12 thoughts on “Trilogia “Pragul”, de Doina Roman – Ed. Tracus Arte

  1. Waww, Ana, ai facut o recenzie superba, o adevarata “radiografie” a seriei! Am citit-o cu multa placere, aducandu-mi aminte de carte, pe care personal o consider una din cele mai mari si placute surprize de care am avut parte anul acesta in materie de fantasy. Am perceput-o un pic diferit de tine, in sensul ca pe mine “m-a dat pe spate” de la primul volum, dar ai punctat foarte bine punctele de reper ale cartii. Felicitari!!
    Cat despre final, eu chiar cred ca autoarea a lasat loc de o continuare, la care sper din suflet!

    Liked by 2 people

  2. Hey, se pare ca ai devorat-o, nu alta!
    Mă bucur ca ți-a plăcut, deși nu aveam nici o îndoiala ca este pe gustul tău aceasta serie.
    Eu o am, dar încă își așteaptă rândul la citit….

    Liked by 2 people

  3. Cred ca am ratat articolul de pe Delicatese, dar ma bucur ca am citit articolul tau.
    Imi place mult cum scrii!
    Nu stiam nimic despre aceasta autoare.
    Imi notez si eu denumirea trilogiei pentru ca m-ai facut curioasa!
    p.s.: te-ai gandit sa scrii o carte? ai talent narativ!

    Liked by 1 person

  4. Pingback: Trilogia „Pragul” de Doina Roman – COQUETTE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s