Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul – Nataşa Alina Culea

natasa2

În loc de introducere, aş vrea să spun că îmi doream de mult să citesc această carte. Am citit câteva recenzii ale cărţilor Nataşei, mi s-au părut interesante şi, dintre toate titlurile, acesta m-a atras cel mai tare. Prietena mea Geo mi-a făcut un cadou drăguţ înainte de Crăciun şi mi-a dăruit cartea, pe această cale îi mulţumesc.

Romanul debutează cu scena despărţirii Nataşei de partenerul ei Luca, cu care a fost împreună timp de 6 ani. Mi-a plăcut abordarea tranşantă a acestui subiect, onestitatea cu care Nataşa îşi împărtăşeşte sentimentele care stau la baza acestei decizii, niciodată uşoară. Evident, ea se află acum la o răscruce, de unde trebuie să se avânte în necunoscut şi să pornească iar în căutarea iubirii scrisă cu majusculă, pe care şi-o doreşte instinctiv orice om, acea dorinţă ancestrală de a se împlini sufleteşte alături de acel cineva potrivit. Urmează o serie întreagă de încercări, de relaţii eşuate, de sentimente investite, de încercări de adaptare în jungla urbană a relaţiilor.

Cartea este o  epopee a unei femei din zilele noastre, cu un job bunicel într-o corporaţie, cu grupul ei de prietene, diferite între ele dar unite printr-o solidaritate feminină care mi-a făcut o foarte bună impresie. Pe drumul ei către realizarea propriei valori, ea are parte de multe experienţe dezamăgitoare, care o duc în cele din urmă către un cabinet de psihanaliză. Nataşa doreşte să găsească acele răspunsuri care să o îndrepte în direcţia potrivită, iar psihanalistul se dovedeşte un ghid, un catalizator către acest deziderat, deoarece ea şi numai ea, Nataşa, poate să se recunoască şi să se valideze pe sine. M-a încântat să văd cum Nataşa refuză sistematic să devină doar o jucărie pentru bărbaţi; bineînţeles, aceasta nu înseamnă că ea e de fier, fiind uneori păcălită şi înşelată, însă refuză să îşi depună armele.

men-in-suits

M-am regăsit adeseori în Nataşa: transparenţa ei sufletească, spiritul de iniţiativă, chiar şi în ceea ce priveşte relaţiile, pasiunea ei pentru artă şi frumos. Am retrăit alături de ea momente bulversante, inerente oricărei călătorii iniţiatice, dacă vreţi, călătoria către acceptarea propriei identităţi, acel moment în care realizezi că nu ai nevoie de nimeni să te valideze, împăcarea cu sine şi faptul de a conştientiza că ai valoare, cu sau fără aprobarea bărbaţilor sau a societăţii. Romanul se încheie cu acel moment de revelaţie de care Nataşa avea nevoie pentru a se regăsi.

Modul de a scrie al Nataşei, cu sensibilitate şi rafinament, încărcat de feminitate, mi-a plăcut. Nu vorbim aici de acea feminitate plină de dulcegării, ci de o încărcătură emoţională pe care autoarea şi-o asumă cu îndrăzneală. Îmi place asumarea ei, modul cum îşi recunoaşte greşelile, privind mereu înainte, în ciuda anxietăţilor şi suferinţei. Versurile albe prezente ici-colo dau o nuanţă de autentic trăirilor eroinei, ca şi incursiunile în amintirile copilăriei, descrierile peisajelor şi stărilor sufleteşti.

natasa1

Cartea poate fi într-adevăr încadrată în genul chick-lit, gen care uneori este tratat cu oarecare condescendenţă de către anumiţi aşa-zişi oameni de cultură, care acuză acest gen de superficialitate, fără a realiza propria lor megalomanie şi autosuficienţă. Deşi nu pot să vorbesc pentru toate cărţile aparţinând acestui gen, multe dintre ele ascund, în spatele unor poveşti de viaţă aparent obişnuite şi prezentate chiar cu umor, profunzimi nebănuite despre regăsirea respectului de sine al femeilor, a demnităţii acestora, a verticalităţii şi asumării unui drum în viaţă, în ciuda obstacolelor inerente.

Recomand această carte tuturor celor care nu se grăbesc în a judeca aparenţele şi sunt dispuşi să treacă de limitări lipsite de sens. Altminteri, o lectură relaxantă, suculentă, proaspătă. Iată şi un mic pasaj:

“Iubesc acest anotimp care îmi picură în suflet solfegii misterioase, îi iubesc rafinamentul culorilor şi ploile care cad în cadenţe graţioase. Vibraţiile sufleteşti înălţate de toamnă îmi dau ghes să citesc mai mult, să îmi înmulţesc lecţiile de pian, să trăiesc pe aripa toamnei. Sufletul nostru are adâncimi şi puteri limitate doar de noi înşine, iar toamna ne dă răgazul de a ne redescoperi, serile reci sunt ideale pentru o poveste frumoasă, spusă la gura sobei. Văd iubirea peste tot, în frunzele care cad fără grabă, înfrânte, în ochii unui câine care se tăvăleşte pe un petic de iarbă decolorată, în bătaia uşoară a ploii pe un obraz de fată grăbită. Acum nu mi-e teamă de iubire, doar de lipsa ei, iar cei care iubesc visează, cei care visează, speră… şi nu pot îmbătrâni vreodată, aşa îmi spun, şi continui să iubesc tot ce văd cu ochii.”

mujer-en-penumbra-leyendo

Advertisements

11 thoughts on “Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul – Nataşa Alina Culea

  1. Ce frumos ai scris, Ana!
    Imi place mult cum ai subliniat cateva idei care mi se par esentiale: stilul Natasei, faptul ca astfel de romane ascund uneori idei si actiuni profunde, ideea ca trebuie sa privim dincolo de aparente!

    Liked by 1 person

  2. Pingback: Marat – Nataşa Alina Culea | adropofinspiration

  3. Pingback: Recenzie Marat – Nataşa Alina Culea | by Natasha Alina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s