“Cei doi domni din Bruxelles”- Eric-Emmanuel Schmitt

cei-doi-domni-din-bruxelles

Desi ma declar un cititor impatimit al seriilor, mai ales daca vorbim de carti istorice si fantasy, am momente cand savurez un volum de nuvele sau povestiri ca pe o gustare savuroasa si fresh, intre mese copioase. O astfel de impresie mi-a lasat si lectura volumului “Cei doi domni din Bruxelles”.

Volumul este format din cinci nuvele si, ca bonus, jurnalul de scriitura al autorului.

Prima nuvela, care da titlul volumului, se desfasoara in jurul misterioasei mosteniri primite de Genevieve Grenier, o doamna in varsta de conditie modesta. Incetul cu incetul, se asterne in fata cititorului o poveste din trecut, care va aduce lumina intamplarilor ciudate din prezent. Autorul prezinta, in paralel, drumurile a doua cupluri pe parcursul unor decade, un cuplu homosexual si unul heterosexual. Ce legatura va iesi la iveala intre destinele acestor oameni veti descoperi citind nuvela, care atinge teme de viata ce nu si-au pierdut actualitatea.

A doua nuvela, “Cainele” prezinta povestea de viata emotionanta a unui doctor. Batranul retras se sinucide la cateva zile dupa ce cainele sau Argos a fost accidentat mortal de un sofer neatent. Nici macar fiica sa, Miranda, nu l-a cunoscut cu adevarat pe batran. Personajul – narator, impreuna cu Miranda investigheaza trecutul batranului si acceseaza de la acesta post mortem explicatii fascinante, o adevarata lectie de umanitate, primita de la cine te astepti mai putin.

A treia nuvela “Triunghiul amoros” ne poarta pasii in Viena inceputului de secol al XIX-lea, unde o doamna destul de limitata, vaduva unui compozitor obscur in acel moment decide sa isi aranjeze situatia printr-o relatie cu un diplomat danez. Acesta este fascinat de opera defunctului sot al iubitei sale si face tot posibilul sa o aduca in atentia publicului. Se va casatori cu vaduva, dar intotdeauna isi va face simtita prezenta si amintirea fostului sot al femeii, desi nu asa cum ati banui. In finalul nuvelei apare si numele compozitorului in jurul caruia, desi absent, se invarte mare parte din actiune.

“O inima sub cenusa” ne poarta in misterioasa Islanda, unde, pe fondul unei eruptii vulcanice, au loc o serie de intamplari dramatice care zguduie viata membrilor unei familii extinse. Natura salbatica se zbuciuma si se revolta, aidoma naturii umane pusa si ea in situatii complexe, impletindu-se intr-o actiune bine conturata, punctata de stari interioare conflictuale. In final, ambele naturi se linistesc sub o noua lumina, a intelegerii.

Ultima nuvela, “Copilul – fantoma”, pe cat de scurta, da mult de gandit. In ce masura suntem noi, oamenii, capabili sa intelegem forta vietii si dedesubturile unor situatii in care trebuie sa luam anumite decizii? In ce fel ar trebui oare sa reflectam asupra urmarilor unor decizii? Putem sau nu sa fim stapani pe vietile noastre sau forta hazardului are un rol atat de mare?

Oricum ar fi, bonusul de care va vorbeam consta in “jurnalul de scriitura” de la sfarsit, unde autorul ne dezvaluie cum a luat nastere fiecare dintre cele cinci nuvele, o lectura interesanta atat pentru cititorul de rand, cat si pentru cei ce aspira la a deveni, la randul lor, scriitori.

Abordand subiecte puternice, chiar controversate, precum si o serie de prejudecati pe care le etaleaza ca pe un pachet de carti de joc, autorul ne da un prilej de a reflecta la o realitate imposibil de inlocuit, realitatea sentimentelor.

Advertisements

6 thoughts on ““Cei doi domni din Bruxelles”- Eric-Emmanuel Schmitt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s