Numele vântului – de Patrick Rothfuss

my_name_is_kvothe_by_celtilia-d47rq5nMy name is Kvothe by Celtilia

Zilele acestea am avut ocazia să citesc o carte intitulată “Numele vântului”. De când am citit descrierea mi-am dorit să o citesc, făcând parte din unul dintre genurile mele literare favorite şi anume Fantasy, atât de iubit de unii şi neînţeles de alţii.

În carte se desfăşoară povestea eroului Kvothe. În debut, ne găsim la hanul Piatra de Hotar, unde hangiul Kote îşi desfăşoară cu abilitate meseria şi face ca hanul să fie o oază de ospitalitate în mijlocul unei lumi primejdioase. Dar hangiul nostru este mai mult decât pare, iar această idee iese în evidenţă din ce în ce. Odată cu apariţia Cronicarului, un val de revelaţii se abate peste noi. Nu doar hangiul, dar şi ajutorul acestuia, Bast, îşi dezvăluie treptat adevăratele identităţi. Kote, care aşa cum aţi ghicit este însuşi Kvothe, începe să povestească Cronicarului istorisirea sa, care în acest volum acoperă copilăria şi adolescenţa.

Aş putea să spun că avem de-a face cu un bildungsroman, aş putea să spun că autorul foloseşte cu măiestrie tehnica povestirii în ramă. Avem un topos de bază, la hanul Piatra de Hotar, dar şi altele care se revarsă pe parcursul povestirii, deoarece sunt întâlnite în permanenţă alte şi alte povestiri, legende şi cântece în rememorarea lui Kvothe.
Aş putea să mai spun că sunt folosite, cu mult discernământ, o varietate de figuri de stil măiestrit lucrate. Cei care mă cunosc se vor mira de faptul că m-a impresionat acest lucru într-o naraţiune, când de obicei prezenţa lor mă irită. Cu ocazia asta pot să spun că am descoperit un lucru: de fapt nu mă iritau figurile de stil în sine, ci foarte slaba lor execuţie, în alte lucrări, inclusiv unele autohtone.

Lăsând acestea la o parte, tot ce am spus până acum nu reflectă de fapt farmecul deosebit al lecturării acestei cărţi. Este precum ai asista la un festival al povestirilor, dar unul pitoresc, autentic, situat în jurul vetrei sau al focului de tabără. Poţi respira efectiv misterul pe care îl degajă povestea lui Kvothe şi persoana lui, cu toate că ajunge atât de apropiat de noi ca un prieten vechi.

Am mers pas cu pas alături de Kvothe, de la copilăria lui fericită ca parte dintr-o trupă de artişti nomazi până la tragedia care marchează trecerea la o perioadă extrem de grea pentru el, rămas singur pe lume şi silit să se descurce într-o lume ostilă. În ciuda capacităţilor sale remarcabile, este nevoit să treacă prin situaţii dificile din care nu iese mereu neşifonat. Undeva, dincolo de lupta sa zilnică pentru supravieţuire, el nu poate uita acel moment care i-a schimbat viată şi pe cei care au făcut-o: Chandrienii, fiinţe misterioase considerate de către mulţi doar personaje de legendă.
O altă componentă importantă a personalităţii în formare a lui Kvothe este setea de cunoaştere, care îl mână pe drumul studiului. Însă una dintre cele mai remarcabile atribute ale sale este iubirea lui pentru muzică. Kvothe nu este doar un muzician, este chintesenţa sufletului de artist.

Pe un alt palier, avem trăirile şi sentimentele lui, foarte bine conturate de către autor, având în vedere vârsta personajului. Kvothe poate fi înţeles, nu rămâne doar un personaj de umplutură care să presteze acţiunea. Putem să vedem cu ochii minţii şi celelalte personaje din jurul lui, aliaţi şi duşmani, cu o mare claritate. Romantismul care transpare din carte mi-a amintit de frumoasele cărţi de capă şi spadă pe care le citeam pe vremuri.
Lumea este descrisă foarte bine, avem bineînţeles componentele unui high fantasy: teritorii, harta, obiceiuri, limbile feluritelor neamuri, culoare locală, religii şi credinţe, un sistem interesant al magiei şi ştiinţelor. O poveste de dragoste plină de fineţe şi toate caracteristicile unei iubiri adolescentine, care ajunge la inima cititorilor de toate vârstele.
Momentele de acţiune din carte mi s-au părut frumos dozate, reflectând specificul povestirii în ramă.

Cartea este primul volum dintr-o serie, Cronicile Ucigaşului-de-regi.
Dacă sunteţi fani ai genului fantasy, nu rataţi această lectură. Dacă nu sunteţi, poate ar fi cazul să deveniţi. Oricum ar fi, în compania acestei cărţi, veţi avea parte de seri pline de farmec. Recomand călduros.

25 thoughts on “Numele vântului – de Patrick Rothfuss

  1. Ana, recenzia ta e frumoasă ca o poezie și exprimă clar cât de mult ti-a plăcut cartea! Eu sunt fan fantasy, așa ca recomandarea ta a mers la sigur! Am trecut cartea pe lista de lecturi viitoare!

    Liked by 1 person

  2. Pingback: Teama înţeleptului – Patrick Rothfuss | adropofinspiration

  3. Pingback: Lecturile din prima jumatate de an – book tag | adropofinspiration

  4. Pingback: Wonder Woman Book Tag | adropofinspiration

  5. Rar sa îmi facă cu ochiul vreu fantasy, dar, de fiecare data tu reușești sa îmi stârnești interesul. Îmi place ce am citit și chiar sunt curioasă în privința povestii.

    Liked by 1 person

  6. Pingback: Vorba lungă | adropofinspiration

  7. Numele vantului se afla acum din nouu pe lista mea! Frumoasa recenzie! Apropos, ca tot sunt aici, m-am apucat in sfarsit de volumul 7 din seria dragului comisar Montalbano si vai vai, tare dor imi era!

    Liked by 1 person

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.