Agatha Grigorescu Bacovia – soţie şi poetă

Zilele trecute, citind diverse detalii legate de opera şi viaţa lui George Bacovia (ştiţi că din când în când mai postez traduceri ale unor poezii aparţinând literaturii române, aici) am descoperit chiar pe internet povestea fascinantă a relaţiei George – Agatha.

În acest sens, vă invit să citiţi unul dintre articolele care mie mi-a plăcut foarte tare şi din care am aflat o multitudine de lucruri noi legate de acest subiect, destul de puţin cunoscut, aş adăuga eu – AICI.

Totuşi, deşi m-a intrigat povestea lor, ceea ce mi-a atras cu adevărat atenţia este chiar opera poetică a Agathei, considerată “ o poetă minoră simbolistă”. Această remarcabilă femeie a ales să rămână în umbra poetului, soţul său, încurajându-l şi luptându-se pentru el şi opera lui, deşi ea însăşi era posesoarea unui talent poetic deloc de neglijat, aş zice eu.

Iată mai jos o dovadă în acest sens, poezia “Amanţii mei”. Mă întreb oare câte poete au rămas în penumbra literaturii române, deoarece au scris în epoci în care rolul femeii era într-un anume fel trasat de societate? Cred că este un subiect care dă de gândit.

 

Amanţii mei

 

Amanţii mei,

Sunt cărţile-ntelepte,

Amanţii mei sunt vechi

Autori,

Cu ei ades’

Am împărţit orgia,

Din asfinţitul serii

Până-n zori.

 

Şi pasiunea mea

Este voinţa

De-a mă trudi

Pentru-o idee mare.

De-a risipi

Şi ultima putere

Ca visul sfânt

Să aibă întrupare.

 

Plăcerea mea

E-n noaptea solitară,

Când obosită

De-a vieţii trudă,

Rămân uitată-n

Trista mea odaie

Şi pot să plâng

Ca nimeni să m-audă.

 

Nu pot ceti

În taina grea a vieţii,

Atâtea noi adâncuri

Se ascund!

Dar înţelesul ei

Prin suferinţă

Îmi pare mult mai larg

Şi mai profund.

 

Amanţi sublimi

Visare, poezie

Şi tu durere,

Ce m-ai oţelit,

Prin voi am învăţat

Ce este viaţa,

Prin voi m-am înălţat

Şi-am biruit.