“Victoria” (2007)

 

Zilele acestea am citit pe undeva ca a citi anumite carti (sau a recunoaste ca le citesti) s-ar putea incadra in categoria “placeri vinovate”. Ce sa mai zic atunci de telenovele? Sau fereasca bunul Dumnezeu, de manele? Sau poate reggaeton? : P Probabil nu da bine sa recunosc ca imi plac unele dintre aceste dovezi de “subcultura”, insa eu nu cred in “placerile vinovate”. Daca imi place ceva, imi place si punct, indiferent daca apartine unui gen blamat de unii si de altii. Astazi o sa sparg barierele vorbind despre anumite telenovele care mie mi-au placut foarte tare si le-as recomanda si altora. Ideea o aveam de ceva timp in minte, insa o conversatie pe facebook cu o prietena pe care o apreciez mult m-a facut sa imi doresc sa ii recomand cateva titluri si, de ce nu, sa o fac intr-un articol micut pe acest blog.

Nu pot spune ca am fost o urmaritoare asidua de astfel de productii, de fapt am fost la fel de selectiva in a le urmari cum sunt, in general, in multe aspecte. La fel ca si in cazul cartilor, sunt unele pe care, chiar daca le-am urmarit cat de cat la vremea lansarii lor, nu mi-as dori sa le reiau. Mi s-au parut de multe ori “trase de par”, ca sa zic asa, exagerat de romantate, cu personaje fie foarte naive, fie absolut malefice, cu clisee de genul baiatul cel bogat si fata cea saraca etc.

Sunt insa si cateva titluri care merita sa fie vazute si imi face placere sa le revad chiar din cand in cand, daca timpul imi permite.

In capul listei mele este productia RTI Columbia si Telemundo din 2007, “Victoria”. Eroina acestei productii este o sotie si mama a trei copii, aflata in pragul varstei de 50 de ani si al aniversarii a 25 de ani de casatorie cu avocatul instarit si de mare success Enrique Mendoza. Soarta face ca ea sa afle ca sotul o insala cu o avocata cu vreo 20 de ani mai tanara de la biroul sau. Pana aici, totul suna oarecum cliseic, insa ceea ce se intampla mai departe ii da viata peste cap Victoriei. Ea trebuie sa faca fata acestei situatii extrem de neplacute dar si reactiei celor trei copii: fiica cea mare, Paula, studenta la Drept, isi adora si sustine tatal, in ciuda situatiei create; fiul mijlociu, Santiago, ii ia total partea mamei sale, dar el insusi se confrunta cu dezaprobarea tatalui, care nu vede cu ochi buni latura lui artistica iar fiica cea mica, Mariana, de 17 ani este o fata rebela cu probleme de self-esteem si inclinatie spre bulimie. Din fericire, Victoria se poate baza pe sprijinul celor mai bune prietene ale sale: temperata Helena si neconventionala Camila, dar din pacate nu si pe sprijinul mamei sale Mercedes, care ii ia apararea ginerelui, fiind o femeie acra si de moda veche, materialista si plina de perjudecati arhaice. Iata ca, in mijlocul acestui tumult, apare si elementul-surpriza: Jeronimo Acosta, un tanar jurnalist la radio in varsta de 34 de ani, divortat si tata al unui copil, care se straduieste sa supravietuiasca in jungla urbana cu un salariu deloc extravagant, o fosta sotie carierista si cicalitoare, o colega obsedata si un sef uns cu toate alifiile. Jeronimo se indragosteste de Victoria iar acest moment declanseaza o serie intreaga de evenimente. Cum spuneam, eu nu agreez sub nicio forma siroposeniile, dar Jeronimo este unul dintre cele mai romantice personaje masculine pe care le-am vazut (in general vorbind, nu doar in telenovele). Felul in care el se lupta pentru iubirea Victoriei, impotriva a tot si toate, impotriva tuturor opiniilor contrare ale unei societati care infiereaza mult mai mult relatia dintre o femeie mai in varsta si un barbat mai tanar decat in situatia opusa, ei bine felul in care el lupta este impresionant.

Productia abordeaza fel de fel de subiecte interesante: sarcina nedorita si cum trateaza acest subiect un cuplu de tineri profesionisti; pretul platit pentru a ajunge “cineva” in lumea muzicala; bulimia, anorexia, drogul violului; traume din copilarie care raman in subconstient si marcheaza actiunile unui tanar; violenta conjugala; cancerul la san. Temele sunt foarte actuale, chiar daca au trecut 10 ani de la lansarea productiei.  Insa un subiect foarte interesant il constituie relatiile din acest serial, o radiografie reusita a relatiilor intre parinti si copii, intre frati, intre barbati si femei, sefi si subalterni, prieteni si prietene. In acest serial nu exista malefici absoluti, personajele sunt foarte umane, natural creionate, cu reactii firesti, cu alegeri si indecizii, ba chiar cele mai multe dintre ele evolueaza intr-un mod aparte. Reuseste oare Victoria sa isi castige independenta fata de sotul sau la varsta de 50 de ani si dupa un sfert de secol in care a fost o casnica de lux? Isi gasesc toate chestiunile prezentate in mod complex in aceasta productie rezolvarea? Si daca da, oare cum?

Draga Antoaneta, iti recomand sa urmaresti aceasta telenovela. O recomand de fapt oricui, genereaza o stare de bine foarte accentuata, in ciuda intemperiilor ocazionale si chiar arata ca viata detine si solutii, nu doar probleme.