Pisicuta abandonata – ce e de facut?

Titlul acestui articol se refera mai ales la situatia in care doriti sa salvati un pui de pisica abandonat (orfan). In aceasta situatie m-am aflat si eu acum doi ani si cu greu am reusit sa gasesc informatii legate de aceasta situatie si ce e de facut, punctual. Trebuie amintit ca experienta mea in ceea ce priveste animalele de casa, in momentul in care am gasit-o pe Ninja se rezuma la trei papagali si mai multi pesti pe care i-am avut in copilarie (nici macar pe aceia nu ii ingrijeam eu prea mult, doar ii mai hraneam cand imi aduceam aminte). Asadar, daca sunteti oameni experimentati in domeniu, ati crescut generatii de pisici poate, s-ar putea sa vi se para banal ce voi povesti eu aici. Postarea mea se adreseaza, in principal, celor care nu sunt prea cunoscatori in ceea ce priveste pisicile si cu atat mai putin puii parasiti, care necesita o ingrijire mai aparte.

Totul a inceput intr-o dimineata de iulie, acum doi ani, vineri 3 iulie mai exact, cand am vazut de la mine de la balcon, langa blocul de vizavi, o pisicuta extrem de mica, neagra, care mieuna. Fiica mea si cu mine o urmaream de sus in timp ce puneam rufe pe sarma, iar ea mi-a intrebat: “Nu-i asa ca simti ceva pentru ea?” Cu oarece mirare, am realizat ca intr-adevar simteam ceva destul de nedefinit, dar care m-a pus cumva pe ganduri. Am coborat mai tarziu pentru o treaba si mi-am zis in gand “daca pisicuta asta mai e aici cand ma intorc, o iau”. Cand m-am intors, pisicuta se bagase intr-un colt si nici nu mai mieuna macar. Am remarcat ca este chiar mai mica decat parea sus, nici cat palma mea aproape, ca este cel mai murdar animal micut pe care am avut ocazia sa il vad si ca are ochii lipiti cu o scurgere purulenta. Totusi, in ciuda tuturor acestor lucruri, degaja o vointa de a trai uimitoare. Nu ma intrebati cum de am avut senzatia asta, dar asa a fost.

Revenind la partea practica a povestirii, am pus micul pui intr-o cutie de pantofi si am mers la cel mai apropiat veterinar. Acesta a examinat pisicuta, cam apatic (desi plateam consultatie normal) a apasat in zona ochilor de unde iesea infectie mare, i-a pus picaturi in ochi, a decretat ca are sanse minime de supravietuire inainte sa ma intrebe daca cumpar laptele praf special pentru carnivore. Am cumparat, am luat si picaturile si am adus pisicuta acasa. Intr-o cutie mare am pus pe fund covoras din acela izolant de cauciuc care se pune in baie (striat) si am asezat pisicuta. I-am preparat laptele si i-am dat sa manance cu biberonul special din cutia cu lapte. Intre timp am inceput sa ma informez pe internet si i-am sunat pe fratele si cumnata care aveau pisici in legatura cu ce trebuia facut (cum spuneam, eram pe dinafara, iar veterinarul nu imi daduse prea multe indicatii, decat ca varsta aproximativa este 2 saptamani si niste pastilute, pe langa picaturi).

Am aflat ca trebuie sa hranesc pisicul din 3 in 3 ore si asta am facut in urmatoarele zile, marind apoi intervalul la 4 ore. Era foarte chinuit de purici, asadar luni am mers din nou la veterinar cu intrebarea daca poate sa faca ceva in acest sens. I-a pus o pipeta Stronghold pentru pui, daca imi amintesc bine, ceea ce ulterior am aflat ca nu este foarte indicat la acea varsta,dar in fine, ce e drept puricii au fost eliminati si blana a ramas doar murdara, nu si infestata. M-am temut sa spal animalutul deoarece era foarte plapand si nu voiam sa raceasca, mai ales ca deja avea acele probleme cu ochii. Il stergeam cat puteam cu dischete demachiante muiate in apa calduta. Noaptea ii puneam sticlute cu apa calda si jucarii de plus in cutie, ca sa se incalzeasca.

O alta problema a fost ca s-a constipat, ceea ce m-a alarmat destul de tare. Am citit ca pisoii isi fac nevoile stimulati de mama lor, care ii linge in zonele aferente. Am preluat acest rol stimuland pisicuta tot cu ajutorul discurilor demachiante si bucatele de prosop inmuiate in apa si stoarse. Cu pipi a mers usor, dar cu treaba mare foarte greu, asa ca i-am dat Duphalac 0,5 ml o data pe zi, cu succes, masand foarte usor si abdomenul inferior din cand in cand.

I s-au deschis ochii (toate pisicutele au ochi albastri cand sunt mici), ochiul stang facuse albeata iar cel drept incepuse si el sa se opacizeze, in ciuda tratamentului cu antibioticul sub forma de picaturi ocular Dexatobrom, de doua ori pe zi. Citind in disperare aflu ca este posibil sa aiba herpes virus (pisicesc) si ca aceasta combinatie din dexatobrom face mai mult rau decat bine, datorita antiinflamatorului pe care il contine. Din tot ce am citit si la sfatul unei veterinare, prietena cu cumnata mea, am inceput sa ii administrez urmatoarele:

  • Corneregel (de la farmacia umana) de 4 ori pe zi;
  • Tobrex tot picaturi pentru uz uman de 4 ori pe zi, 7 zile.

Usor, usor, albeata s-a diminuat la ochiul stang, disparand ulterior total la ochiul drept. Deja dupa doua saptamani i-am cumparat bobite pentru junior de la Royal Canin, pe care le-a acceptat imediat, astfel regland si problemele cu scaunul.

Am continuat pentru ochi sa ii dau Corneregel de 4 ori pe zi si colir cu vitamine de 4 ori pe zi. Peste cateva zile am observant ca avea un viermisor mic, alb, in zona anusului. La veterinar am primit indicatia sa ii dau Drontal Cat un sfert de comprimat (am vizitat un alt veterinar, deoarece primul ma dezamagise si prin atitudine, si prin deciziile luate – ar fi trebuit sa se gandeasca el in primul rand la posibilitatea de a fi herpes virus, in privinta constipatiei imi recomandase un sirop din stocul lui de aproape 50 de lei si pentru ochi voia sa imi dea nu stiu ce solutie pentru caini de peste 100 de lei, despre care m-am documentat acasa cum ca nu era catusi de putin eficienta pentru herpes virus ci pentru ochi uscati).

Tratamentul acesta cu Tobrex, Corneregel si Sensivit l-am continuat inca o saptamana, a fost de efect si mult mai ieftin decat ce imi sugerase primul veterinar. Peste 10 zile am facut rapel cu Drontal Cat deoarece a doua veterinara considera ca acel viermisor era o tenie.

Intre timp am cautat un veterinar pe care sa il consider de incredere pentru pisicuta mea (pe care intre timp o botezasem Ninja, mult timp nestiind daca este fata sau baiat) si am gasit in cele din urma o tanara doctorita foarte capabila, cu o afectiune autentica pentru pisici. Asadar la inceputul lui septembrie i s-a facut deparazitare interna si externa, a confirmat varianta cu herpes virus si tratamentul cu Tobrex si corneregel si apoi a fost vaccinata. Are carnet de sanatate.

Pisicuta a primit boabe pentru junior si apa plata (initial ii dadusem apa de la robinet, dar are prea mult calcar si afecteaza rinichii in timp, nu e mare cheltuiala pisica nu bea multa apa) si cate un pliculet in weekend, traditie care se mentine si in ziua de azi. Acum are doi ani, 4 kg si jumatate, ochi galbeni dintre care stangul a pastrat o mica opacitate si cateva cicatrici corneene, dar nu ii impiedica vederea si a fost sterilizata anul trecut. Intre timp i s-a  mai administrat ocazional tobrex si corneregel, lucru din ce in ce mai dificil deoarece nu sta mai deloc la tratament, ca sa zic asa si este foarte greu de tinut. A invatat sa faca la litiera inca de prima data cand am pus-o inauntru, cand avea circa o luna (dupa intarcare). Este o minunatie de pisica si toti o iubim.

Sper ca ceea ce am scris sa fie de ajutor celor aflati in situatia de a ingriji o pisicuta orfana si mai sper ca nu am batut campii, ca sa zic asa. Recomand colaborarea cu un veterinar capabil, care sa iubeasca cu adevarat animalele si sa nu faca diferenta intre un pui amarat de rasa europeana si o pisica de cateva sute de euro (pana la urma, la tariful consultatiei si medicamente nu face nicio diferenta). Aveti in vedere deparazitarea pisicii si vaccinarea ei. Mult succes si daca aveti intrebari sau nelamuriri va raspund cu drag.

 

IMG_20160828_094002

Advertisement

35 thoughts on “Pisicuta abandonata – ce e de facut?

  1. Ninja, esti un frumos!
    Sotul meu avea un motan cand l-am cunoscut eu. La acea vreme, eu nu suportam pisicile. Si nici motanul ala nu suporta fetele venite in vizita. Nu stiu cum si de ce, dar a fost dragoste la prima vedere intre mine si motanul acela (plus ca imparteam acelasi nume 😀 ) si statea numai pe langa mine cand mergeam in vizita. Iar cand plecam…era jale, plangea dupa mine, era suparat rau de tot.

    Liked by 3 people

  2. Referitor la pisicute abandonate…Doamne! de cand ne-am mutat in casa asta, cred ca toate pisicile vecinilor s-au mutat la noi. La un moment dat erau in curte 10 pisici spre bucuria fiicei mele 😛
    Încet-încet au mai plecat din ele, unele mai vin și chiar se înțeleg cu Rex, cățelul nostru din curte.

    Liked by 4 people

  3. Pingback: Retrospectiva 2017 | adropofinspiration

  4. E o frumusețe norocoasă, seamănă cu Lemurica noastră pe care o poți vedea aici: https://roximoronica.wordpress.com/2018/02/09/small-moments-of-happiness4/
    Apreciez că ai salvat-o, m-au mișcat vorbele fiicei tale, cred că ele te-au determinat să nu rămâi indiferentă față de un pisoi orfan. Noi am salvat pisoiul de lângă Lemurica, pe numele lui Kotik, când avea trei săptămâni și era cățărat într-un copac din care nu mai avea curaj să coboare. A mieunat bietul de el o noapte întreagă și o bucată de dimineață până ne-am dus, mama și cu mine, să-l convingem să coboare. Am apreciat că s-a luptat să trăiască, la fel ca pisica ta. 🙂

    Liked by 3 people

  5. Ninja, tu chiar ai aparut ca un ninja in viata lor! mi-am dorit tare mult o pisica, dar uite ca viata mi-a adus un caine. Nu-mi pare rau! Cred ca fiecare om are un anume tip de animal si fiecare animal are un anume tip de om de care se lipeste. Ma bucur tare mult ca ai salvat pisicuta asta frumoasa! Sunt suflete pure si merita ce e mai bun. Si eu am avut belele cu veterinarul, m-a scarbit atitudinea lui, si la fel, am mers pana am gasit pe cineva capabil

    Liked by 2 people

  6. Îmi place de Ninja și îmi placi și tu.
    Îmi pare rău că a avut de suferit când a fost puiuț dar a avut noroc cu tine.
    Eu nu fac alegeri între câini și pisici îmi sunt dragi toate astea chiar și altele pe lângă, așa am fost învățată.
    Dacă mi-ar apărea un puiuț de pisică l-aş lua și aș avea grijă de el,plus că aici în Oradea avem un grup special în care sunt anunțați adminii dacă e ceva abandonat undeva.
    Să vă trăiască fetița și să aducă bucurii. 😀😘

    Liked by 1 person

  7. Pingback: Retrospectiva 2019 | adropofinspiration

  8. Am recitit acest articol, dăruirea cu care te-ai ocupat de Ninja e înduioșătoare. Sper că pisica ta e bine.<3 Noi între timp ne-am mărit familia de pisici cu încă un membru pe care l-a salvat mama din ghearele unui motan care îl mușcase de șold. Inițial am decis că voi fi foster până îi voi găsi un stăpân, dar m-am atașat atât de tare de el încât l-am păstrat. Deși în carnetul de sănătate apare cu numele Firicel, noi îi spunem cel mai adesea Micuț. ❤

    Liked by 1 person

  9. Jos pălăria! Trebuie să ai suflet să faci aşa ceva!
    Mi-am amintit de nişte întâmplări vechi, cu vizite la veterinari cu toate animăluțele amărâte: o coțofană, un pui de cioară, un arici…
    Numai bine!

    Liked by 1 person

    • A fost ceva ce am simtit atunci si ma bucur mult ca am facut-o. Cred ca sunt multi oameni care iau animalutele abandonate si le ingrijesc, in ultima vreme e citit articolul. Sper sa fie de folos. 🙂

      Liked by 1 person

  10. Pingback: Retrospectiva 2020 | adropofinspiration

  11. Frumușică pisicuța ta.
    Eu am ajuns la 4 salvate.
    3 puiuți (cam în vârstă de 2-3zile) i am găsit într-un coș de gunoi pe data de 13 aprilie 2019, într-o seară ploioasă și rece (nu o să o uit niciodată). I-am salvat din acel coș (fiica mea i-a pescuit de acolo), i-am dus acasă și tot așa am căutat pe net ce e de făcut și cum să îi îngrijesc. Au supraviețuit toți 3 (2 fete tigrate și un motănel cu blana negră). Acum sunt mari, în aprilie fac 2 anișori (fetele au aproximativ 4 kg, iar motănelul are vreo 6kg) Le iubesc enorm!
    În 26 octombrie 2020, am găsit un motănel într-un brad, care mieuna de mama focului că nu se mai poate da jos de acolo. M-am chinuit singură ceva vreme, dar nu m-am descurcat că era cam sus mititelul, așa că am apelat la primul om care a trecut pe acolo și împreună am reușit să-l dăm jos. Era tot noapte Atunci l-am lăsat acolo că am văzut în zonă 2 pisici asemănătoare cu mititelul (blana albă cu pete negre) crezând că este puiul vreuneia. Nu îți zic ce mustrări de conștiința am avut că l-am lăsat acolo singur în noapte mieunând. M-am gândit dacă e singurel și pisicile acelea nu e nici una mama lui? Nu am putut dormi toată noaptea, figura lui îmi apărea mereu în fața ochilor. M-am rugat să îl găsesc a doua zi acolo în acel parc de lângă biserică. A doua zi nu am așteptat mult și am pornit în căutarea lui. Ruga mea a fost ascultată și l-am găsit într-un boschet cățărat dormind acolo.M-am bucurat nespus, l-am luat și de atunci suntem nedespărțiți, mă iubește mult, e tare lipicios, dar și tare neastâmpărat (e tot motănel). Așa că acum am 4 pisicuțe salvate. Le iubesc pe toate. Cred că am un oarecare lipici la pisici 😉

    Liked by 1 person

    • Ma bucur foarte tare ca toate pisicutele sunt bine, e o poveste foarte faina! ❤ Am scris acest articol pentru cei care cauta informatii pe net, eu am gasit la vremea aceea destul de putine despre problemele mentionate, mai ales cea cu ochii si am incercat sa relatez cat mai complet. Daca nu notam, probabil ca uitam ce am folosit si cum. 🙂 Sigur ai lipici la pisici!

      Liked by 1 person

  12. Pingback: Selectii de iulie (1) | adropofinspiration

  13. Pingback: Retrospectiva 2021 | adropofinspiration

  14. Pingback: Retrospectiva 2022 | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.