Ultimul regat – Bernard Cornwell

M-am gândit în fel şi chip cum şi când să prezint această serie. Dacă să o prezint pe volume, dacă să o prezint ca un întreg (în fine, cele patru volume deja apărute şi citite de mine), cât să povestesc din acţiunea ei, cum anume să indic pe barometrul plăcerii lecturii un high ameţitor. La momentul în care scriu aceste rânduri, vă spun încă, cu toată sinceritatea că nu ştiu cum să fac toate acestea. Consider însă că este de datoria mea să o fac, pentru că seria “Ultimul regat” este un must-read pentru orice iubitor de cărţi istorice/ficţiune istorică. Cei care mă cunosc cât de cât ştiu că eu am o dragoste aparte pentru acest gen de cărţi şi urmăresc chiar seriale TV istorice cu tot dragul. Iniţial, am urmărit serialul “Ultimul regat” (“Last Kingdom” în original) iar acţiunea sa m-a prins foarte tare, la fel cum s-a întâmplat şi cu serialul deja arhicunoscut “Vikingii”.

Între timp, am avut prilejul să citesc o trilogie foarte bună a lui Bernard Cornwell “În căutarea Graalului”, căreia i-am făcut de asemenea o scurtă prezentare aici. M-am îndrăgostit iremediabil de stilul autorului, de felul cum sunt ţesute poveştile, de descrierile bătăliilor şi detaliile medievale atent prezentate.

În “Ultimul regat” am regăsit atmosfera încă şi mai intensă. Vorbim de un secol al IX-lea în Britania, un ţinut împărţit în regate mari şi mici, între danezi şi saxoni, între păgânism şi creştinism, între diviziune şi unitate. Avem un personaj principal narator, Uhtred de Bebbanburg, un senior al războiului împărţit ca şi ţinutul său între loialităţi, prietenii şi stiluri de viaţă, a cărui deviză este că “Soarta nu poate fi schimbată”.  Luat prizonier de danezi în copilărie după moartea tatălui, trădat de unchiul care îi dorea moartea, ajunge să facă parte din familia jarlului Ragnar şi devine un războinic de temut. Soarta îl duce însă în serviciul regelui Alfred al Wessex-ului, care va rămâne în istorie ca Alfred cel Mare, iar după uciderea mişelească a bătrânului Ragnar şi răpirea Thyrei, sora sa de suflet de către Kjartan cel Crud şi fiul acestuia Sven, el visează doar două lucruri: să îşi recucerească dreptul din naştere, cetatea Bebbanburg şi să se răzbune pe Kjartan şi ai lui.

Între timp însă are o sumedenie de lupte de purtat, atât pe câmpurile de bătaie şi la picioarele fortăreţelor, cât şi cu propriile sale nemulţumiri.

Uhtred este un personaj remarcabil, cu care recunosc că m-am identificat destul de mult. El este erou şi anti-erou deopotrivă, un luptător care trebuie să facă faţă multor provocări, să îşi asculte atât inima cât şi mintea, să accepte firele pe care i le ţes ursitoarele în panza destinului dar să nu uite de casa sa din nord – Bebbanburg. Restul personajelor sunt create cu foarte mult talent, sunt personaje consistente, bine construite, atât cele masculine cât şi cele feminine.

Uhtred îşi face prieteni dar şi duşmani, atât printre saxoni cât şi printre danezi. Culoarea locală foarte bine expusă, scenele de luptă, exprimarea personajelor dau multă naturaleţe şi veridicitate lucrării.

De fapt, pe coperta 1 a volumelor este citat George R. R. Martin, celebrul autor care afirmă: “Bernard Cornwell descrie scenele de bătălie mai bine decât orice alt autor pe care l-am citit vreodată, clasic sau contemporan”. Cei care aţi citit saga ASOIAF ştiţi că George Martin nu e nici el vreun ageamiu în acest sens, ca urmare putem să ne bazăm pe părerea lui. Deşi nu sunt vreun autor celebru, părerea mea umilă de cititor al genului este că autorul face o treabă foarte, foarte bună.

În viaţa tumultuoasă a lui Uhtred nu lipsesc nici femeile, este un personaj complex şi plin de viaţă pe care recunosc că l-am îndrăgit, fără doar şi poate. Romanul abundă de descrieri locale, din sudul Britaniei şi până în Northumbria, din Cornwalum până în Anglia de Est. Sunt folosite toponimele vremii, frumos listate la începutul fiecărui volum, astfel veţi putea citi uşor referinţele şi nu veţi fi încurcaţi de denumirile vechi, păstrând farmecul pe care îl dă lecturii folosirea lor.

La finalul fiecărui volum găsiţi, ca de obicei, explicaţii legate de subiectul respectiv, ce e ficţiune şi ce  nu, informaţii preţioase legate de conţinut şi alte detalii pertinente.

Pregătiţi-vă deci de o avalanşă de acţiune şi adrenalină, care nu vă va permite să lăsaţi cartea din mână cu uşurinţă. De fapt, asta e o problema cu această serie, efectiv captivează sută la sută. O recomand din toată inima, este o lucrare de 10!

Notă: Momentan au apărut patru volume, la Editura Litera:

Ultimul regat

Călăreţul morţii

Stăpânii nordului

Cântecul sabiei