Leapşa toamna: prieten sau duşman

 

 

Am primit acest tag încântător de la Anto – Drumul vieţii şi cumva a fost mai potrivit să răspund acum, la început de septembrie. Iată deci ce a rezultat:

 

Când te gândești la toamnă care e prima imagine care vine în mintea ta?

În mintea mea se desfăşoară imaginea copacilor aurii, galbeni, ruginii din care cad uşor frunzele, în bătaia brizei răcoroase, totul pe fundalul cerului neverosimil de albastru al toamnei. Sau luna de octombrie, luminând ca un reflector pe un cer în acea nuanţă de indigo specifică acestor nopţi de toamnă, numite pe drept cuvânt nopţi albastre. Sau apusuri lungi în cele mai uimitoare nuanţe de violet, roz şi auriu, cu o lumină mistică îndemnând la meditaţie şi relaxare.

 

 

Ce îți place la toamnă?

Probabil cel mai mult îmi place prospeţimea toamnei, acea vibraţie fresh după caniculă şi mirosurile prea încărcate ale verii. La mine în regiune, primăverile sunt adesea târzii şi reci, ceţoase, iar toamnele dimpotrivă se aseamănă cu ceea ce este în general numit ”vara indiana”, cu o vreme deosebit de plăcută.

 

Răcoare.

Chiar şi răcoarea dimineţilor de toamnă îţi dă un suflu nou, revitalizant, încarcă cu o energie aparte. Chiar şi într-o zi mohorâtă, aerul reavăn, mirosul frunzelor, al ierbii, al muschiului poate fi revigorant.

 

Înnoirea garderobei

Înnoire este mult spus, mai degrabă scot piesele de toamnă/iarnă din husele lor şi mă gândesc la noi combinaţii interesante. Ah, probabil voi începe să caut prin magazinele de încălţăminte cizmele ideale, pentru că da, ador această piesă de încălţăminte.

 

Dulciuri cu iz de toamnă

Nu este un secret că eu nu sunt o mare expertă în prepararea dulciurilor. Cu toate acestea, plăcintă de dovleac (cu foi gata preparate :P) este mai mereu pe lista favoritelor. Târgurile de toamnă, deserturi cu nuci şi mustul proaspăt rămân printre favorite.

 

 

Din aceste răspunsuri rezultă clar că toamna îmi e prieten bun, la fel ca şi celelalte anotimpuri de altminteri, fiecare cu frumuseţea şi farmecul lui.

La final, cum tot am pomenit de vara indiană, vă invit să vă delectaţi alături de mine ascultându-l pe Joe Dassin: