Am scris de curand o poezie noua. Sper sa va placa, este oarecum de sezon, intr-un sens sau altul.
Sub valuri de aur amurgul se lasă
Cu tuşe atente pictând violet
O zare pierdută ce parcă revarsă
Sclipiri purpurii peste-un zâmbet discret.
În briza cea rece ce-adânc înfioară,
În inimi, din toamne coboară spre noi
Vechi figurine din vremi de-odinioară
Valsând din vechime, doi câte doi.
Noaptea coboară cu-aripi de mătase
Din ceruri cobaltice-alunecă-n zări.
Siluete grăbite se- ndreaptă spre case
Iar luna răsare, poleind depărtări.
Câmpiile vaste sub lună aşteaptă
Din nou să le-anime haiduci legendari.
Mie una da, mi-a plăcut 🙂
LikeLiked by 2 people
Multumesc! 🙂 E putin mai altfel decat alte poezii pe care le-am scris, cumva. Nu neaparat mai bine sau mai rau, doar altfel.
LikeLike
Mă bucur că încerci și altceva. Asta e chiar foarte bine. Succes în continuare 🙂 Abia aștept să mai citesc.
LikeLiked by 1 person
Si mie mi-a plăcut foarte mult. Bravo, Ana! ❤️❤️❤️
LikeLiked by 2 people
Multumesc, Geo! E ceva putin diferit, dupa cum spuneam si mai sus. Ma bucur ca iti place.
LikeLiked by 1 person
Diferit, dar frumos!
LikeLiked by 2 people
Imi place. :*
LikeLiked by 1 person
Multumesc! ❤
LikeLike
Superb, Ana!/💓
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos!
LikeLiked by 1 person
Este foarte frumoasa! Eu prefer poeziile cu rima, nu prea iubesc versurile albe. Te felicit!
LikeLiked by 1 person
De obicei scriu cu rima, mai rar in vers alb. Multumesc! ❤
LikeLike
😗😗😗
LikeLiked by 1 person
Reblogged this on adropofinspiration.
LikeLike