Câmpii sub lună – Ana Sylvi

Am scris de curand o poezie noua. Sper sa va placa, este oarecum de sezon, intr-un sens sau altul.

 

 

Sub valuri de aur amurgul se lasă

Cu tuşe atente pictând violet

O zare pierdută ce parcă revarsă

Sclipiri purpurii peste-un zâmbet discret.

 

În briza cea rece ce-adânc înfioară,

În inimi, din toamne coboară spre noi

Vechi figurine din vremi de-odinioară

Valsând din vechime, doi câte doi.

 

Noaptea coboară cu-aripi de mătase

Din ceruri cobaltice-alunecă-n zări.

Siluete grăbite se- ndreaptă spre case

Iar luna răsare, poleind depărtări.

 

Câmpiile vaste sub lună aşteaptă

Din nou să le-anime haiduci legendari.