Visele nu dorm niciodată – Natașa Alina Culea

Noua carte a Natașei Alina Culea, “Visele nu dorm niciodată“, m-a luat prin surprindere. Fiecare din cele patru romane scrise anterior acestuia este o mică lume în sine, autoarea se reinventează în fiecare din ele prin intermediul personajelor, al compunerii ideilor, al trăirilor. În ciuda acestor deosebiri, deja puteam vorbi despre un univers specific Natașei Alina Culea, univers de care această nouă creație nu se dezice dar care devine mai mult de atât, un multivers dacă vreți, ca să folosesc unul dintre subiectele care apar în carte.

Incepand încă de la titlu, dat de un enunț rostit la un moment dat de unul dintre personaje, autoarea construiește un spațiu oniric – visul este laitmotivul acestui roman, este baza care unește planurile multiple prezente pe parcursul lecturării cartii.

Personajul-narator este Lea Leroy, o scriitoare trecută de 40 de ani aflată într-o criză existențială, prinsă între două iubiri foarte diferite, între doi bărbați, între două varste.

Romanul este structurat în două părți, ambele purtând titluri semnificative. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării de către autoare, fiecare simbol este așezat temeinic la locul său. Prima parte poartă titlul emblematic “Legămintele macilor“, ducând cu gândul la simbolismul acestei flori: macul este pasional, efemer, dar și hipnotic creând o punte de legătură cu visul, cu ritualurile de trecere pe care le vom găsi manifestate din ce în ce mai intens în a doua parte:

“Arca celor 11 nopți”. Arca este evident spațiul izolat în mijlocul unui potop alb, spațiu unde și-au găsit refugiul 11 individualități pentru 11 zile. Acesta este un număr maestru, o dualitate între bine și rău, o forță care poate fi folosită în ambele direcții. Neutralitatea materiei, liberul arbitru.

Prima parte a cărții stă sub semnul introspectiilor Leei, țesute mai ales pe marginea relațiilor dintre bărbați și femei și a modului în care fiecare vede lumea și viața, punându-se accentul pe unele caracteristici specifice fiecărui sex în raport cu sine, cu ceilalți, cu lumea. Un alt subiect profund tratat îl reprezintă condiția scriitorului: acesta își depășește condiția de simplu muritor, nu numai prin durabilitatea operei sale cât și prin efectele obținute asupra celor care vin în contact cu ea, putere de transcendere, de vindecare.

Numele personajului principal este ales cu grijă,”Lea” provenind din ebraică și însemnând “istovit”, dar ne duce cu gândul și la loialitate. În momentul în care pășește pe porțile bizarei vile în care a decis să petreacă un timp și să se regăsească poate pe sine, Lea este obosită de zbuciumul lumii și al propriei minți, asaltată de mii de întrebări care uneori vin sub forma conversației cu personaje ce îi populează imaginația, cum ar fi simpatica și neobosita Desegal. Cu toate acestea, Lea rămâne loială fondului său, principiilor sale.

Arca, vila din munți devine locul unde cunoaște alți oameni, alte individualități fugite din calea furtunii cotidianului pe care fiecare simte că nu o mai poate infrunta. Toți par a veni pentru a se alimenta cu resurse noi, deși întreaga vilă este cuprinsă de întuneric și se transformă într-un loc aproape fantastic, în afara buclei timpului, în care se petrec cele mai neobișnuite fenomene.

Ceilalti participanți la această experiență inițiatică par a fi reflecții din diferite unghiuri a personalității Leei, motiv pentru care ea îi cunoaște aproape intim, le înțelege angoasele și, prin propria călătorie spre echilibru, ajunge să îl manifeste în jur, să îl aducă la realitate, să îl canalizeze atât în interior cât și în exterior.

Autoarea atinge teme care îi sunt dragi, unele fiind întâlnite și în celelalte cărți ale sale: destinul, universul, credința, stilul de viață vegan și mai ales iubirea, omniprezentă, omnipotentă însă atât de ușor de scăpat printre degete, atât de aproape și atât de departe în același timp, miraj dar și realitate covârșitoare, imposibil de trecut cu vederea.

Experiența pe care lectura acestei cărți o aduce cititorului este una de intensă consultare a eului propriu. Alături de Lea ne analizăm palierele emoționale și mentale, scoatem la iveală diversele aspecte interioare ca pe un set de păpuși Matrioșka. Dincolo de evenimentele stranii care se petrec în aceste 11 zile și nopți inițiatice, atmosfera de basm modern și trimiterile culturale presărate de-a lungul romanului vor încânta iubitorul de artă, obișnuit cu acest gen de răsfăț pe care ni-l dăruiește scriitoarea cu generozitate în cărțile sale.

Tin să remarc și estetica deosebită a coperții, care reflectă acea cromatică albă, imaculată pe care o găsim în paginile cărții la tot pasul, punctată de accente roșii, aidoma macilor, vinului, pasiunii.

Vă invit să explorați abrupturi și înălțimi sufletești, să vă descoperiți propriile vise adormite însoțind-o pe Lea în fantastica ei aventură. Îi mulțumesc Natașei pentru carte și pentru ceea ce ea dăruiește cititorilor roman după roman, evidențiind pentru noi toți o lume a tuturor posibilităților pe care uneori, poate, uităm să o mai vedem deși este chiar aici, sub ochii noștri.