Academia Vampirilor – Richelle Mead

Nu am făcut vreodată un secret din faptul că sunt cititoare de cărți fantasy. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a timpului prefer zona epică și medievală a genului, nefiind chiar o împătimită a cărților cu vampiri și varcolaci. Sunt însă și câteva serii care constituie o excepție de la această regulă: Cronicile vampirilor de Anne Rice, avându-l ca protagonist pe carismaticul Lestat, seria “Nemuritor” de Oana Arion despre care am scris impresiile pe fiecare volum chiar aici pe blog și cărțile semnate Richelle Mead despre care vă voi vorbi în continuare.

Initial, am fost oarecum reticentă în a le citi întrucât eram convinsă că sunt prea mult în zona YA, o altă arie cumva în afara preferințelor mele obișnuite, eroii săi fiind în mare parte tineri de 17 sau 18 ani. Inscrisesem deja cărțile în zona clișeelor cu vampiri destul de la modă în vremea apariției sale și am tendința să ocolesc ceea ce este în trend la un moment dat. Iată însă că am primit seria cadou de la buna mea prietenă Geo și am purces la citit.

Cartea este narată din perspectiva lui Rosemarie Hathaway, o tânără dhampir care frecventează cursurile Academiei vampirilor, o instituție de studiu care ne amintește de un Hogwarts vampiresc. Povestea surprinde aventurile pline de adrenalină și suspans prin care trec Rose și Lissa, prietena ei cea mai bună de care este legată printr-o magie dincolo de explicabil, chiar și în lumea plină de puteri paranormale a moroilor. Aici este partea originală și interesantă a cărții, cel puțin așa am văzut-o eu: clasificarea vampirilor. Ei se împart în mai multe categorii: moroii sunt vampirii vii, muritori, care deși se hrănesc cu sânge nu ucid în acest scop (veți afla în cărți mai multe despre modul lor de hrănire) iar lumina deși îi deranjează și îi slăbește, nu îi ucide. Ei pot întrebuința magia celor patru elemente, deși o fac din ce în ce mai puțin și mai controlat. Strigoii sunt vampirii morți, mai degrabă zis nemuritori, care și-au pierdut sufletele și magia, ei neputând păși în lumina soarelui. Un moroi poate deveni strigoi în momentul în care ucide hrănindu-se, însă puțini o fac. Strigoi pot deveni și oameni sau dhampiri transformați cu forța de un alt strigoi. A treia categorie o reprezintă dhampirii, apăruți inițial ca hibrizi între moroi și oameni, în prezent mai adesea apar din relații moroi-dhampir întrucât moroii și-au separat cât mai mult civilizația și existența de cea a oamenilor. Acești dhampiri nu consumă sânge, au aspect omenesc însă putere și rezistență foarte mare, ceea ce îi face ideali în rolul de gardieni ai moroilor. Dhampirii nu se pot reproduce între ei, pentru ca rasa lor să meargă mai departe este nevoie de moroi. De aici a pornit tradiția lor de a se antrena pentru a apăra moroii, care sunt vânați de strigoi.

by freedomfighter12 on deviant

Autoarea reușește să construiască personaje foarte carismatice și credibile. Eroii ei nu sunt niște adolescenți fandosiți, ci unii care se confruntă cu situații serioase, adesea periculoase. Rose întruchipează o sumă fascinantă de calități și defecte. Personajele nu stagnează iar poveștile romantice au suișuri și coborâșuri. Dimitri Belikov este un dhampir originar din Siberia, letal și fermecător care devine instructorul și mai apoi iubitul lui Rose. Relația lor are parte de multe încercări iar pericolul pândește din toate părțile: nu numai din partea strigoilor, ci și a moroilor care vor să pună mâna pe putere. Interesele multora sunt centrate pe Vasilisa Dragomir, ultima din neamul său și manuitoarea unui element despre care se știu foarte puține lucruri. Nu e de mirare deci că Rose și Lissa sunt mereu în mijlocul acțiunii, alături de Dimitri, Christian Ozera, Adrian Ivashkov și alți simpatici protagoniști ai acestei serii. Antagoniștii sunt la rândul lor bine construiți și povestea se încheagă firesc.

Un alt plus pe care l-am dat seriei se bazează pe documentare: tradițiile est-europene (în principal rusești și românești) sunt bine redate, detaliile spirituale și religioase ortodoxe de asemenea, ba chiar și cuvinte românești și rusești întrebuințate corect, spre deosebire de unele cărți și filme foarte trase de par.

Prin atributele sale și felul său de a fi, Rose Hathaway mi-a câștigat simpatia și o așez fără probleme în panoplia personajelor feminine preferate, o listă nu foarte extinsă în cazul meu, alături de nume ca Victoria Grey, Grimalkin, Arya Stark sau Yennefer de Vengerberg, ca să enumăr alte câteva exemple.

De-a lungul celor șase volume, autoarea ne poartă prin fel de fel de peripeții punând accentul atât pe Rose, cât și pe Lissa dar și pe trăirile celor două tinere și universul lor interior. Acest lucru este ușurat de legătura psihică existentă între ele, Rose putând adesea privi prin ochii Lissei, la propriu.

Nu am văzut ecranizarea și nu mă pot pronunța, însă cărțile le recomand cu drag, mai ales iubitorilor de povești cu vampiri. Aceste cărți au toate ingredientele să vă captiveze, sunt bine scrise și se citesc relativ ușor.