Jurnal roman I

În această miniserie de articole aș dori să împărtășesc cu voi, prietenii blogului meu, relatări și impresii din călătoria de trei zile la Roma pe care am avut prilejul să o fac, grație soțului meu care a avut această minunată inițiativă de a-mi dărui un cadou inedit și a-mi îndeplini un vis – să merg pe Olimpico din Roma. Despre acel moment anume al vizitei, punctul său de apogeu, voi scrie un articol separat.

Așadar, prima zi a început cu un drum cu autocarul până la aeroportul Henri Coandă din Otopeni, unde am ajuns în jur de 4 am. Zborul era programat la 6 am, așadar a fost timp suficient pentru toate formalitățile, având în vedere că facuseram check-in online și aveam doar fiecare câte un bagaj de mână. Pentru că aveam cizme stil bocanc, cu catarame din metal a trebuie să mă descalț, în rest totul a decurs ok. Zborul a fost destul de plăcut, cu mici turbulențe și a ajuns la ora stabilită la aeroportul din Ciampino. De acolo am luat autocar până la Termini, preț 4.90 euro de persoană. Drumul până acolo a durat circa 40 de minute.

Așa am pășit pentru prima dată pe străzile Romei, într-o sâmbătă dimineață însorită și am pornit înspre B&B-ul unde rezervasem camera, să îi anunțăm că am sosit. Cum am ajuns, Roma m-a cucerit de la primii pași. În cele circa 15 minute pe care le-am făcut pe jos până la B&B am și avut prilejul să admir câteva frumuseți.

Odată ajunși acolo, am fost întâmpinați de o recepționeră filipineză amabilă și simpatică. Întrucât camera, așa cum ne și așteptăm, urma să fie gata abia pe la orele 2 pm, am lăsat acolo bagajele și gecile groase și am pornit la pas prin Roma, îndreptându-ne spre Colosseum.

Ne-a copleșit măreția acestui monumet însă și dimensiunile cozii de la obiectiv (se vizitează și Forul Roman). Am urcat o pantă de-a lungul acestor mărețe ruine și am admirat aceste frumuseți, dar și arborii măreți veșnic verzi din jur (Pinus Pinea, care am aflat că în română s-ar traduce coconar sau pini umbrelă).

Drumul se închidea așa că am făcut cale întoarsă, luând-o apoi înspre Piazza Venezia, care găzduiește monumentul regelui Vittorio Emanuele II, o splendoare în marmură albă, unde focurile ard zi și noapte pe Altare della Patria.

În apropiere se află un loc deosebit – Largo di Torre Argentina. Aceste ruine străvechi sunt localizate în vechiul Campus Martius și cuprind câteva temple. Ele găzduiesc o colonie de pisici foarte frumoase, din care am avut ocazia să văd câteva.

O idee mai la nord se află Pantheonul, un templu grandios care este excelent conservat, în interiorul căruia se află în prezent o biserică. Statuile zeităților romane și picturi creștine se împletesc armonios în interior, intrarea este liberă și mi-a făcut o reală plăcere să îl vizitez. Am admirat îndelung coloanele sale.

Următorul pas în peregrinarea aceasta inițială prin Roma a fost Fontana di Trevi, o altă frumusețe în jurul căreia roiau deja turiștii și abia aveai loc să te miști. După câteva poze am hotărât să revenim la Fontana di Trevi a doua zi, mai de dimineață.

Locurile sunt intesate de vânzători ambulanți, de artiști de stradă și, când se apropie ora prânzului (sau a cinei), ospătari și șefi de sală te îmbie când treci prin fața localurilor să intri și să le încerci produsele.

Această primă parte a jurnalului roman se încheie la un ceai și o cafea lângă fântâna din fața Pantheonului, un loc foarte pitoresc, în acordurile muzicantilor de stradă.