Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Romanul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” este prima carte scrisă de autoarea Elif Shafak pe care o citesc.

Acțiunea romanului se înscrie pe două planuri temporale. Primul este cel al prezentului, scris la persoana a treia în care ni se prezintă modul în care o anumită întâmplare declanșează o serie de evenimente care îi schimbă viața Ellei Rubinstein, o femeie aflată în pragul vârstei de 40 de ani, evreică nepracticantă, căsătorită, având trei copii, locuitoare a suburbiilor Bostonului. Momentul este de altfel comparat cu aruncarea unei pietre într-un lac adânc, ceea ce determină undele aferente să perturbe suprafața lacului.

Al doilea plan temporal ne poartă în secolul al XIII-lea d.Hr., în spațiul Turciei de azi unde într-o frumoasă țesătură de perspective privite la persoana I sunt evocate figurile emblematice ale misticilor sufiti Shams din Tabriz și Rumi. Vedem așadar prin ochii lor dar și prin ochii celor care îi înconjoară, care sunt pe rând rude, prieteni, dușmani ba chiar personaje pitorești cum ar fi cerșetorul, târfa și bețivul.

Avem așadar parte de o povestire în ramă, tehnică aplicată prin intermediul unei punți de legătură: cartea scrisă de Aziz. Z. Zahara despre întâlnirea dintre Shams și Rumi și implicațiile ei în viața celor doi, “Dulce blasfemie” care ajunge pe mâinile Ellei, ca parte a activității sale de colaboratoare a unei agenții literare.

Fiind o cititoare a genului historical fiction, nu e de mirare deci că partea din trecut a romanului mi-a captat atenția, fiind de altfel și foarte bine scrisă, cu termeni familiari pentru mine din vremurile în care citeam “O mie și una de nopți“. M-a surprins puțin faptul că incursiunile în prezent și în viața Ellei nu m-au deranjat așa cum mă așteptăm, înțelegând până la un punct mesajul cum că spiritualitatea în general și sufismul în particular nu aparțin unei epoci ci aparțin timpului universal, semințele sale putând fi plantate și aducând rod în orice moment, chiar și în prezentul practic și tehnologizat, chiar și în viața unei persoane ca Ella Rubinstein.

Povestea lui Shams și a lui Rumi este într-adevăr extraordinară. Știam câte ceva despre sufism înainte de lectura acestei cărți, însă destul de puțin. M-am întâlnit pe alocuri cu citate din Rumi pe care le-am apreciat foarte mult, acesta fiind motivul principal pentru care am cumpărat cartea. Aici ne este prezentată ideea de “tovărășie spirituală”, o idee mai rar portretizată decât cea maestru-discipol de exemplu. Când în calea lui apare Shams, Rumi era deja un om învățat, cu o poziție privilegiată în societate însă ceea ce Shams aduce în viața lui este tocmai profunzimea, sondarea adâncă a spiritului și înfruntarea a ceea ce se află în interior. Shams îi dăruiește lui Rumi mai mult decât Rumi îi dăruiește lui Shams, sau cel puțin așa percep eu lucrurile. Relațiile nu sunt neapărat despre un târg sau o echitate, în care dai atât cât primești, iubirea nu e ca un negustor care pune lucruri pe cântar.

Prezența unui om ca Shams nu influențează numai destinul lui Rumi, un astfel de om atinge spiritual pe toți cei cu care vine în contact, inclusiv peste veacuri schimbă existentele lui Aziz și a Ellei.

Cele patruzeci de legi prezentate în carte sunt frânturi de înțelepciune care ar trebui accesate azi poate la fel de mult ca oricând, deoarece lumea e în continuare divizată de concepte superficiale. Am evoluat ca și tehnică însă spiritual oamenii bâjbâie la fel de mult ca în trecut, această confuzie generală ducând la îndepărtarea multora de tot ceea ce are legătură cu viața spirituală și Dumnezeu, confuzia între legile nescrise și cele date și interpretate de om. Mulți dintre oamnii religioși sunt sclavii ritualurilor și ai cutumelor pe care nu le înțeleg, este similar cu a învăța pe dinafară o teorie însă când vine vorba de practică, nu știi de fapt să o aplici. Mesajul religiilor, care a fost lăsat deoparte, este că cea mai importantă este iubirea de Dumnezeu, de oameni, de orice ființă și tot ce ne înconjoară. Inclusiv iubirea direcționată către noi înșine, către interior ca și către exterior.

Am dat doar patru steluțe pe Goodreads dintr-un motiv subiectiv, care nu are legătură cu calitatea scrierii. Deși am înțeles că  Aziz este pentru Ella mai mult sau mai puțin ceea ce Shams este pentru Rumi, aș fi apreciat o altă încheiere pentru Aziz, pentru că deși el și Shams sunt asemănători, sunt totodată și diferiți. Altminteri, o lectură deosebită, pe care o recomand cu drag.

“Lucrul la care ați fost martori astăzi e o veche gâlceavă care se întinde în trecut până la Profetul Mahomed, pacea fie asupra lui, a spus. Dar gâlceava nu e legată numai de istoria religiei islamice. Există în inima fiecărei religii avramice. Aceasta e gâlceava dintre învățați și mistici, dintre minte și inimă. Alegeți voi!”

This slideshow requires JavaScript.