Mă sinucid altă dată – Kerstin Gier

Dragi prieteni ai blogului, astăzi vreau să vă vorbesc pe scurt despre cea mai recentă lectură a mea – “Mă sinucid altă dată” de Kerstin Gier. Mi-a fost recomandată de Cristina (salut, Cristina!) ca fiind o lectură generatoare de bună dispoziție, ceea ce știți că eu apreciez întotdeauna. Am hotărât, drept urmare, să o strecor între seria “Outlander” de Gabaldon (tocmai am terminat și volumul 4 “Tobele toamnei” și în paranteză fie spus, o recomand călduros) și seria “Demon” de Peter V. Brett pe care am de gând să o încep.

În ciuda titlului cu trimiteri sinistre, cartea conține într-adevăr o doză zdravănă de umor. Personajul principal, Gerri, are o relație disfuncțională cu familia și o viață personală anostă, în timp ce în jurul ei se formează în permanență cupluri, se întemeiază căsnicii și se nasc copii. În plus, surorile ei mai mari sunt blonde, căsătorite sau pe aproape și au parte de recunoaștere profesională. Gerri are însă și lucruri bune în viață – în primul rând, profesia sa. Este scriitoare de romane de dragoste la serie și iubește foarte mult ceea ce face, deși familia nu este de acord cu ocupația ei. Existența sa i se pare din ce în ce mai absurdă și începe să cocheteze cu ideea sinuciderii. După ce proiectul sau de muncă ajunge în pericol în urma preluării editurii Aurora de către o alta, mai mare, Gerri începe să planifice încheierea socotelilor cu viața. Viața se pare că nu își încheiase însă socotelile cu Gerri, ceea ce m-a dus puțin cu gândul la Ove, bătrânul morocănos din “Un bărbat pe nume Ove” de  Backman.

Gerri, înainte de a face pasul decisiv, trimite scrisori de adio foarte tranșante tuturor celor cărora are să le spună ceva. Ce să vezi, chiar le spune! Verde în față! După ce tentativa de sinucidere eșuează, ce efect vor avea oare aceste scrisori?

Subiectele tratate în carte sunt serioase, în spatele umorului foarte simpatic, ceea ce mi-a amintit de o scriitoare pe care o apreciez mult, Marian Keyes.

Oricum ar fi, există soluții iar autoarea a ales să deschidă volumul cu un citat din Goethe: “Orice soluție a unei probleme nu înseamnă decât o nouă problemă“.

Elementele de chick-lit sunt bine dozate: eroi moderni care își caută drumul prin jungla urbană, un grup de prieteni cu bune și cu rele precum și omniprezentul umor.

De ce o recomand? Pentru că, din punctul meu de vedere, este nevoie de o astfel de lectură reconfortantă, din când în când, indiferent de genurile literare pe care le abordăm de obicei. Pentru că umorul și inteligența fac casă bună împreună. Pentru că, adeseori, onestitatea în relațiile cu ceilalți și cu noi înșine deschide noi posibilități și ne înscrie pe o traiectorie ascendentă.

Ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Pe mine acum mă tentează și alte titluri purtând semnătura Kerstin Gier. Dacă nu ați citit încă și decideți că vreți să încercați, vă urez lectură plăcută!