În ultimii ani s-a dezvoltat, poate mai mult ca niciodată (datorită printre altele circulației mult mai intense a informației și posibilității mult mai mari de exprimare a opiniei) apariția diverselor cercuri “elitiste” în anumite domenii – remarcați ghilimelele. Dintre acestea, cele artistice sunt cele mai supuse acestor fenomene, vorbesc mai ales despre literatură, muzică, filme, modă etc.
Astăzi voi scrie câteva cuvinte referitor la reggaeton și manele, două genuri considerate de mulți ca aparținând de “subcultură”. S-a vorbit destul și pe această temă, se spune că mulți dintre cei care condamnă aprig aceste genuri muzicale sunt ipocriți și la orele mici ale petrecerilor la care participă nu au nici cea mai mică problemă să asculte sau să danseze pe acordurile plebee. 😀 Nu voi relua această ipoteză pentru că nu mă interesează să fac asta de fapt. Nu e intenția mea nici să mă declar fan al genurilor respective, însă dacă pot să afirm ceva sus și tare este faptul că posed gusturi eclectice în orice domeniu. În ceea ce privește muzica, tot ceea ce îmi trezește o anumită emoție este demn deci de a fi luat în considerație.
N-aș vrea să înțelegeți ce am scris drept o pledoarie pentru reggaeton și manele, cui nu îi plac, nu îi plac și n-ai ce-i face. Aceleași considerente și pentru rock, hip hop, muzică populară, clasică, jazz, country sau orice altceva – nimic nu merge băgat pe gat cu forța, depinde de prea mulți factori.
Îndemnul meu este să nu mai permiteți nimănui să ia în derâdere gusturile voastre, fie că vorbim de muzica pe care o ascultați, de cărțile pe care le citiți, de stilul vestimentar sau de modul de nutriție etc. Suntem într-adevăr datori să evoluăm, să ne rafinăm gusturile însă niciunul dintre semenii noștri nu este deținătorul adevărului absolut ca să aibă dreptul la un comportament tip “shaming”.
Să refuzăm deci să fim sclavii acestor prejudecăți și stereotipuri, să ne asumăm ceea ce ne place cât timp nu aducem vreo atingere libertății sau integrității altui individ și să îi lăsăm pe cei care nu știu decât să judece și să fie hateri în lumea lor tristă.
Voi posta aici, după cum obișnuiesc, cinci piese (trei reggaeton și două manele) care îmi plac și mă binedispun.
Prima este semnată Thalia și Maluma, este destul de recentă și m-a bucurat să văd o Thalia trecută bine de 40 de ani într-o formă excelentă, cântând alături de mult mai tânărul Maluma.
Piesa această poate fi deja considerată un clasic al manelelor, probabil toată lumea a auzit-o, multora le-a plăcut, cert e că pe mine încă mă emoționează mai mult decât multe piese mai pretențioase – “Jumătate tu, jumătate eu” Adrian Minune
A treia piesă are foarte mult umor și trebuie luată că atare. 6 AM mă distrează la orice oră, atenție să nu ajungeți ca J Balvin și Farruko după o petrecere, poate fi o mare bătaie de cap (îmi amintește de acel film – “Marea mahmureală“)
A doua manea din selecția mea e cântată tot de Adrian “Numai tu știi să îmi spui“. După părerea mea, versuri frumoase și simple, fermecătoare tocmai prin aceasta. Sentiment exprimat direct, curat, fără echivoc.
A cincea piesă este relativ nouă, deja destul de negativ comentată pe youtube de către unii cetățeni: ba că versurile sunt puerile pentru un om de vârsta lui Enrique, ba că una, ba că alta. Poate uneori nu trebuie să ne luăm chiar așa de tare în serios, zău! Enrique Iglesias ft. Bad Bunny – El Baño
Cred ca ura pentru manele nu vine atat din elitism, cat din rasism. Si sincer, de un pic de rasism din asta care sa-ti pastreze cultura nepoluata de elemente alogene, are nevoie orice natiune. E si mai frumos ca fiecare cultura sa aiba specificul sau.
LikeLiked by 2 people
De acord pana la un punct, insa elementele alogene au patruns si nu putem sa ne uitam in alta parte si sa ne facem ca nu este asa. Nu pledez pentru manele, pledez impotriva fenomenului de shaming. Consider intotdeauna ca promovarea calitatii este superioara defaimarii generalizate a altor genuri si subgenuri.
LikeLiked by 2 people
Well, in Transilvania inca se rezista. 😎 Desi mai sunt exceptii de molipsiti sau e muzica aia sarbeasca miorlaitoare care are influente in Banat si aduce a manea. Maneaua Suparat sunt Doamne suparat, in Serbia e melodie rock, ca sa vezi culmea fuziunii la altii. 😀
LikeLiked by 2 people
Da, e muzica de inspiratie balcanica. Intr-un mod similar au aparut si manelele, mai ales ca multe sunt copii dupa melodii grecesti sau arabesti traduse in romana. Sau sarbesti, asa cum spui. Manelele nu sunt muzica tiganeasca autentica, asa cum nu sunt nici muzica romaneasca sau bulgareasca, sunt un amestec care a luat amploare fiindca a prins la public si s-a dovedit profitabil.
LikeLiked by 2 people
Frumoase alegeri! Îmi plac! 😍😍
LikeLiked by 2 people
❤ ❤ ❤
LikeLiked by 1 person
Faine alegeri, chiar că binedispun. În fond, e vorba de starea pe care ţi-o dă o piesă. Nu chiar în orice moment pică bine un Ravel, de exemplu.
LikeLiked by 1 person
Intr-adevar. Eu am extrem de multe zone muzicale pe care le accesez, dovada cele 30 de postari muzicale pe care le-am adunat pana acum aici pe blog. Vor veni si altele, din si mai multe zone.
LikeLike
Le aştept cu interes!
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLike
În liceu ascultam destul de mult manele, acum nu prea, dar într-adevăr, unele piese sunt bunicele – au versuri frumoase, ritm (ce-i trebuie mai mult?). Cred că ura fața de acest gen muzical vine mai mult dintr-un fals elitism (cred că mulți care defăimează manelele – mai ales în public – sunt, de fapt, ascultători avizi în secret). Și acum mai ascult (din joi în Paști) câte o manea din aceea veche (cele noi nu îmi plac, nu știu, parcă s-au prostit).
Cât despre raggaeton? Ce pot spune? Îl ador!!!
P.S.
Faine alegeri muzicale!
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Nici eu nu am mai ascultat manele de ani buni, de aceea am si ales piesele acestea vechi. Mai vad pe Taraf cand butonez telecomanda dar mi se par mult mai slabe cele noi. Reggaetonul ma binedispune. 🙂
LikeLike
Daaaa, nu se mai fac manele cum se făceau pe vremuri 😆
LikeLiked by 1 person
Pingback: Reggaeton și manele — adropofinspiration | OXITERAPIA
Cred ca înca din momentul conceptiei mele, în adn-ul celulelor mele a fost inscris cu simboluri de nesters, noncomformismul si rebeliunea împotriva sistemelor clasice impuse de reguli facute de formatori de opinii în masa, iar în acest context, întotdeauna (începând de la 15ani) am facut ceea ce am considerat eu ca e spre binele meu, chiar daca de cele mai multe ori alegerile mele m-au costat enorm, însa am dobândit mai multa experienta în alegerile pe care le fac în viata pe toate planurile si în toate aspectele existentei.
Deci a meritat pretul platit, 🙂 în final devenind liber si fericit. 🙂
Un Weekend sublim, draga Ana !
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos, Iosif!
LikeLike
În primul rand, cunosc și îmi plac toate piesele pe care le-ai selectat. Aceste 2 stiluri atât de discutate au dat, de a lungul timpului naștere la piese care vor rămâne mult timp hituri. În rest, fiecare sa asculte și sa zică ce vrea. Eu, una, la petreceri, ma bucur și de manele și de toate genurile. În particular, am gusturi tare amestecate.😀
LikeLiked by 1 person
Si eu am gusturi foarte amestecate, asa e! ❤
LikeLiked by 1 person