Ucenicul asasinului – Robin Hobb

Ucenicul asasinului

Lumea fantasy epic și medieval este dominată clar de autori după părerea mea. Autoarele, în general, merg pe rețeta fantasy urban sau eventual cu oarece iz istoric și cu o doză generoasă de romance. Iată că am descoperit, în sfârșit, o autoare atipică – Robin Hobb, care a câștigat inima fanilor genului și pe bună dreptate.

Tocmai am terminat de citit “Ucenicul asasinului“, carte care mi-a produs o impresie foarte bună.

Robin Hobb își plasează eroii într-o lume cu aer medieval, foarte bine realizată și creionată. Un alt aspect care m-a încântat este realizarea unui personaj masculin foarte reușit, personaj-narator, reușind după părerea mea un portret foarte credibil atât al lui, cât și al altor personaje de ambele sexe. Eu consider acest lucru o dovadă în plus atât de talent, cât și de cunoaștere a lumii și nu o să mă dau înapoi din a recunoaște că multe dintre eroinele mele preferate au fost create de autori bărbați.

Așadar, eroul cărții este adus de la vârsta de 6 ani de către bunicul matern în pragul familiei tatălui, nimeni altul decât Prințul Coroanei Chivalry. Bastarzii regali nu erau foarte des întâlniți în neamul de conducători Farseer, iar puștiul este crescut și educat de fostul om de încredere al lui Chivalry, care își abandonase poziția la curte pentru a se retrage alături de soția sa pe un domeniu obscur. Micuțului i se spune Fitz (“fiul lui”) iar poziția lui la curtea regelui este destul de incertă. Dotat de mic cu talentul de a înțelege animalele și a intra în legătură cu ele, acest lucru nu este pe placul lui Burrich, tutorele său care încearcă în orice chip posibil să îl descurajeze. Chivalry își pierde viața în timpul exilului autoimpus, fiind urmat în linia de succesiune de către fratele sau Verity. Dacă vi se par cumva ciudate aceste nume, trebuie spus că prinții din neamul Farseer obișnuiau să capete nume cu înțeles, care îi caracterizau și îi modelau. Regele Shrewd de exemplu, siret cum ii sugerează numele încearcă să ii găsească lui Fitz un loc în această schemă complicată și decide să îl antreneze ca asasin, capabil să fie folosit în misiuni delicate care necesită astfel de servicii. Dacă Verity îl simpatizează și îl îndrăgește, celălalt unchi al său, Regal nu pare deloc dispus la vreo concesie și ar vrea să scape de bastardul fratelui său. Adevărata provocare apare în momentul în care Fitz este pus să învețe Meșteșugul, o putere paranormală specifică mai ales celor din neamul Farseer, pentru a lupta împotriva unei amenințări sinistre: atacuri malefice pirateresti, care spală mințile prizonierilor transformându-i în neoameni, ființe fără judecată sau sentimente.

Nimic nu este ce pare a fi iar adolescentul Fitz se vede implicat în tot felul de intrigi din culisele puterii, atras în pericole din multe părți, căci sunt mulți care au interesul de a-l face să dispară.

Gândurile și sentimentele băiatului sunt măiestrit redate, avem așadar senzația că îl însoțim pe Fitz pas după pas, trăind atât victoriile cât și dezamăgirile lui la maxim.

În afară de culoarea locală excelent redată, mi-a plăcut în acest volum și abordarea de bildungsroman. Fitz trece prin trei tipuri diferite de ucenicii, cu trei oameni foarte diferiți și sunt curioasă care din laturile educației neobișnuite ale lui va avea întâietate sau dacă elementele lor se vor combina într-un mod inedit, așa cum bănuiesc.

Dacă vă numărați printre cei care vă feriți de genul fantasy din cauza prea multor rase mitice sau creaturi ieșite din comun, aici nu veți întâlni așa ceva. Elementul fantasy e adus de puterile paranormale Harul și Meșteșugul, care au de-a face cu empatia, telepatia, vederea la distanță și alte asemenea puteri mentale, întâlnite și în cărți din alte genuri. Se vorbește de alte tipuri de magie, dar numai episodic.

Rezultatul este un roman centrat pe eroul Fitz, acompaniat de câteva figuri puternice pe care le-am îndrăgit dar și contrat de persoane cu loialitate mai mult decât îndoielnică. Mi-a plăcut legătura lui cu animalele și m-a emoționat portretizarea ei.

V-am povestit de ce m-a cucerit Robin Hobb, acum merg înainte cu volumul 2, “Asasinul regal” și vă invit să faceți și voi cunoștință cu FitzChivalry Farseer.

Advertisements

18 thoughts on “Ucenicul asasinului – Robin Hobb

  1. Te rasfeti cu aceasta îmbelsugata lectura. O adevarata “îmbuibare” sufleteasca !
    Cred ca citind, traiesti rapita în acel univers aproape uitând de tine si de existenta realitatii obiective cotidiene ! Ce pacat ca viata aceasta relativa, imprevizibila si “obiectiva” domina imaginatia frumusetilor ideale “subiective” ! 🙂
    O zi ideala, draga Ana !

    Liked by 2 people

  2. Cu siguranta. Doar împreuna, în Hristos,putem deveni “UNA” !
    P.S Îmi place enorm numele personajului principal “Fitz” ! Stra, stra-bunicul meu din partea tatalui se numea Fritzi iar în satul natal consatenii lui îi spuneau Petre “al Fritzului” sau “al Fritzoaiei” desi pe sotia acestuia din urma o chema Sophia… 🙂

    Liked by 2 people

  3. Pingback: Misiunea bufonului – Robin Hobb | adropofinspiration

  4. Nu am citit încă nimic scris de Robin Hobb, însă, în perioada asta sunt îndrăgostită de stilul fantasy, așa că i-aș oferi o șansă cărții ăsteia. Prea fain vorbești despre ea! ❤

    Liked by 3 people

    • E foarte faina trilogia, are si o continuare inca si mai buna – trilogia “Omul aramiu”. Zilele acestea a aparut o noua carte “Corabia magiei”, cred ca este foarte buna si aceasta noua serie.

      Liked by 3 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.