Iubire cu “i” mic – Francesc Miralles

“Iubire cu i mic”, de Francesc Miralles este un roman deosebit de plăcut, care combină farmecul Barcelonei cu cel al lecturilor de calitate din literatura universală. Să nu lăsăm deoparte nici pisicile, reprezentate aici în carte de Mishima, un motan plin de spirit.

Întâmplările sunt descrise din perspectiva personajului-narator Samuel de Juan, un profesor universitar de 37 de ani, burlac și foarte singuratic. În dimineața de Anul Nou, un vizitator neașteptat îi tulbură liniștea: un motan tânăr, care se autoinvită în casa lui Samuel. Nefiind un mare iubitor de pisici, acesta încearcă să îl determine să părăsească incinta, fără succes. Un moment de inspirație îl face pe morocănosul Samuel să îi dea o farfuriuță cu lapte. Culmea, acesta ar fi, după cum el însuși va realiza ulterior, momentul în care perspectiva asupra lumii i se schimbă. Un lanț de acțiuni pornesc din acest punct, ca de la un declanșator cu totul aparte.

De aici încolo, asistăm la o modificare în obiceiurile protagonistului: renunta la planul de a da motanul la adăpost ori spre adopție, își cunoaște vecinul de pe palierul de deasupra, un domn în vârstă pe nume Titus, face de asemenea cunoștință la cafenea cu un personaj oarecum bizar pe nume Valdemar și o revede pe fata a cărei amintire o poartă imprimată în suflet din copilărie, Gabriela.

Motanul primește numele Mishima, deoarece Samuel trăiește înconjurat de cărți. Între descoperirile pe care le face în privința semenilor săi, el inserează pasaje foarte interesante din cursurile pe care le pregătește pentru studenții săi (fiind profesor de literatură germană), așadar cu mare plăcere regăsim trimiteri la Goethe, Kafka, Hermann Hesse, Brecht, Rilke dar și la alte nume reprezentative ale literaturii în afară germanisticii, cum ar fi chiar Mishima sau unul dintre preferații mei, Nastratin.

Gabriela ne dă și ea ocazia prin prisma meseriei sale, de vânzătoare într-un magazin de muzică, să luăm contact cu nume mari din lumea muzicii printre care se remarcă Mendelssohn.

Bătrânul Titus ajunge la spital și îl roagă pe proaspătul sau prieten să îi continue munca la un roman pe care îl redactează sub pseudonim, Mic curs de magie cotidiană. Are deja pregătite cinci titluri pentru capitole, la care Samuel completează încă trei: Filosofie felină, Limbajul secret și Iubire cu “i” mic.

Celelalte personaje care pătrund în viața lui Samuel au fiecare propria lor poveste: Valdemar, de exemplu, este un fost om de știință care a suferit un accident și de atunci se comportă ciudat, însă care cu acest prilej a realizat că nu doar Luna are o față ascunsă, ci și oamenii. El poartă mereu după sine un manuscris pe care îl consideră foarte prețios și se instalează, cu permisiunea lui Samuel, în apartamentul lui Titus, cât timp acesta este în spital, pentru a se ascunde de cei care vor să îi fure sau să îi distrugă manuscrisul.

Vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă cu cele două manuscrise, cel pe care îl asamblează Samuel la rugămintea bătrânului redactor și cel pe care îl poartă după el Valdemar, dacă protagonistul reușește să ajungă la inima misterioasei Gabriela, totul asezonat fermecător cu referințe culturale dintre cele mai diverse și cu plăcerea de a cutreieră Barcelona alături de eroii cărții. Cât despre iubirea cu “i” mic, uneori este de ajuns să ne deschidem către ceva ce pare oarecum mărunt, ca să declanșăm o cascadă de evenimente, așa numitul “efect al fluturelui”. Fără apariția lui Mishima și, mai ales, fără reacția pozitivă a lui Samuel la aceasta, lucrurile ar fi stat cel mai probabil cu totul altfel.

O lectură binevenită, care dă de gândit într-un mod dintre cele mai agreabile.