Fugi! – O. G. Arion

Înainte să spun părerea mea despre romanul “Fugi!” de O. G. Arion, o să bat puțin câmpii frumos, cu permisiunea voastră. Acum aproape trei ani, am citit primul volum din seria “Nemuritor” – Ultimul viking. Consecința directă a fost că m-am îndrăgostit iremediabil de această serie, de eroii ei și de stilul de scriere al autoarei.

Când am aflat că scrie un thriller, m-am bosumflat un pic, întrucât este unul dintre genurile pe care le citesc foarte rar. Când am auzit și că are la bază conceptul unei apocalipse cu viruși, m-am innegurat și mai mult, fiind un subiect puțin atractiv pentru mine. Cu toate acestea, aveam încredere în forța scrierii Oanei Arion și eram curioasă cum va fi o asemenea poveste, într-atât de deosebită de cea care mă cucerise anterior și pe care am încadrat-o, de mai multe ori între cele mai bune urban fantasy pe care le-am citit, totul după foarte umila mea părere.

În rândurile care urmează veți afla ce impresie mi-a produs mie romanul “Fugi!”.

“Fugi!” este mai mult decât un un thriller menit să producă senzație, este de la un capăt la altul o goană nebună și sălbatică după supraviețuire. Este o poveste despre omenirea dezgolită de umanitate, de toate atributele care ne fac să ne numim cu mândrie “Homo sapiens sapiens”. Cât de înțelept este însă omul care nu poate controla tehnologia pe care a creat-o? Sau să fie mai mult decât atât la mijloc? Cauza declanșării dezastrului imaginat de autoare este un virus propagat prin telecomunicații, care afectează creierul, reducându-l pe omul modern la stadiul de animal feral. Dacă animalele pot fi capabile de atribute de multe ori umane – afecțiune, loialitate, inteligență, “atinșii” nu dau niciun semn că ar fi în stare de altceva decât de violență și instinct sălbatic. Motivația din spatele acestui eveniment nu ne este dezvăluită, ci doar consecințele, iar acestea sunt evident dintre cele mai grave. Haosul s-a instalat în Statele Unite și probabil și în restul lumii, anarhia domnește și cel mai tare face legea. În mijlocul acestui tumult îi descoperim pe cei doi protagoniști.

Axel și Amira nu au mai nimic în comun: el este un bărbat cu capul pe umeri, decis să își croiască drum până la San Diego printr-o adevărată “junglă” plină de pericole, vânând un zvon potrivit căruia acolo ar fi fost puse bazele a ceea ce a mai rămas din guvern și autorități. În drumul lui dă peste această adolescentă pirpirie, aparent neajutorată care se agață de el cu scopul evident de a avea un tovarăș puternic, ceea ce îi va mări șansele de supraviețuire. Fata se dovedește în timp a fi psihopată, sub aparenta ei vulnerabilitate ascunzându-se o minte ascuțită și o voință de fier. Cei doi trec printr-o sumedenie de aventuri care te țin în priză, alături de alți supraviețuitori pe care îi întâlnesc în drumul lor. Cine va rămâne în viață și cine nu, acest lucru se va lămuri pe parcursul lecturii, o experiență captivantă, cinematografică. Axel și Amira, fiecare în felul său, sunt deciși să supraviețuiască. Ce preț vor plăti ei și până unde sunt dispuși să meargă, ce le rezervă destinul, asta încercăm să aflăm pe traseul acestei curse infernale către o salvare care ar putea fi doar un miraj.

În afară de acțiunea îmbibată de adrenalină, ceea ce face romanul deosebit este talentul autoarei de a crea atmosfera, cadrul, decorul. Ea creează dintr-o trăsătură de condei un întreg vârtej de locații: autostrăzi , orașe bântuite, ferme, baze militare, deșerturi nemiloase. Dialogurile sunt foarte naturale, personalitatea eroilor se desfășoară treptat, de la un moment la altul, permițându-ne să îi însoțim și să îi cunoaștem.

Nu este o poveste de dragoste, este o poveste despre oameni și ceea ce îi face oameni, despre diferența care există (sau nu) între cei “normali” și cei “atinși”, despre lupta permanentă între om și mediul agresiv dar și între om și instinctele sale, lupta cu el însuși. Dacă într-o lume să-i zicem normală, lumea pe care o cunoaștem, viciile sunt ascunse cât de cât sub aparența civilizației, după un asemenea eveniment puține mai rămân ascunse iar cei mai mulți își arată adevărata față.

Veți avea prilejul să întâlniți multe feluri de oameni. S-ar putea să vă placă Axel și Amira, s-ar putea să nu va placă. Totul este posibil. Preferații mei sunt Axel, corbul Ridge, dar și un personaj foarte interesant, Duncan. Mi-a plăcut la un moment dat modul în care autoarea creează un contrast izbitor între lumea nebună în care s-a derulat acțiunea și frumusețea inefabilă a naturii, acea natură perenă, care merge mai departe cu sau fără influența omului.

Finalul încheie bucla acțiunii foarte coerent, după părerea mea. Fiecare are propria lui perspectivă și trece prin filtrul propriu ceea ce a citit, de aceea nu poate fi vorba de o părere corectă sau de una eronată. Aceasta este, până la urmă, frumusețea literaturii. Pentru mine, finalul a adus un aer de libertate, de speranță.

Eu, in calitate de cititor, țin la subiectivismul meu, astfel încât seria “Nemuritor” rămâne printre preferatele mele din literatura română contemporană. Pe de altă parte, romanul “Fugi!” mi-a plăcut neașteptat de mult, iar iubitorii genului thriller vor fi mai mult decât încântați de roman, sunt sigură. Nu vă veți plictisi nici o milisecundă. Drept urmare, aștept cu mult interes apariția următorului thriller anunțat de autoare pentru această toamnă – “S.L.A.D.E.”, dar în special cea a unui alt roman din universul seriei Nemuritor, preconizat să vadă lumina tiparului în 2019.