320 de pisici negre – Rodica Ojog – Brașoveanu

Vă amintiți poate că, la un moment dat pe parcursul anului am citit primele două romane din seria care o are în centru pe Melania Lupu, scrisă de Rodica Ojog – Brașoveanu, mă refer bineînțeles la Cianură pentru un surâs și Bună seara, Melania! pe care le-am prezentat aici. Respectivul volum era inclus în colecția Adevărul, însă îmi doream să citesc și continuarea. M-am tot uitat prin librării și pe la chioșcuri, fără succes. Până la urmă am găsit volumul 320 de pisici negre la un anticariat online și am putut să îl cumpăr, la un preț mai mult decât convenabil. Cartea este în stare bună și aparține colecției mai vechi, însă mi-a plăcut modul în care se prezintă, inclusiv coperta, deși ultima editare, cea cu coperți negre, arată iar foarte bine.

Ca de obicei, am avut parte de o lectură spumoasă, foarte agreabilă, alături de eroii cunoscuți – Melania, maiorul Cristescu, Azimioară și adorabilul Mirciulică, dar și de noi personaje care intră în acțiune.

De această dată, complotul devine internațional: Ned Morton, un hoț englez de înaltă clasă află de existența unei posibile statui de aur, înfățișând-o pe Fecioara Maria, tocmai în România. El decide să pună mâna pe acest trofeu și în acest scop racolează trei inși autohtoni, foarte diferiți între ei: grasul și cinicul Mirel Nicolăescu, de profesie economist, Vlăduț Tolea cel sensibil și angelic, balerin și o tânără pragmatică, lipsită de feminitate, pe nume Emilia Plopeanu.

Primul pas este acela de a o elibera din închisoare pe Olga Tudor, soția celui ce adusese de la bun început statuia în țară. Printr-o fericită coicidență (pentru noi, cititorii, dar nu și pentru maiorul Cristescu), aceasta este colegă de celulă cu nimeni alta decât bătrânica cu alură de fetiță și minte de oțel, Melania Lupu. Pentru a se răzbuna pe fostul soț, Olga o ajută pe Melania să evadeze în locul ei. Banda noastră de vânători de comori o iau în custodie pe “Olga Tudor” dorind să afle locația Madonei de aur, neștiind că de fapt au de-a face cu altcineva.

Melania își joacă toate atuurile și pune la bătaie o grămadă de trucuri specifice ei pentru a-și aduce la îndeplinire propriile planuri: să îl găsească pe companionul ei, Mirciulică (unde oamenii lui Ned Morton vor avea un rol foarte important, iar voi veți înțelege titlul cărții), să înlăture dovezile pe care Cristescu le are împotriva sa și să găsească celebra statuie de aur.

Nu voi intra în alte detalii privind acțiunea, pentru că altminteri nu mai are farmec. Pot să vă spun însă că autoarea creează cu aceeași îndemânare o atmosferă delicioasă, întocmai ca și în volumele anterioare, iar vedeta cărții este, evident, Melania. Fiecare dintre eroii nou-întâlniți este însă portretizat admirabil, începând cu Ned Morton, un personaj pe care ajungi să îl îndrăgești, întocmai ca și pe bătrâna pusă pe soții. Mi-ar fi plăcut ca ceilalți doi infractori de talie internațională prezenți în carte, Gino Subtilul și grațioasa Ingrid, să aibă mai mult spațiu de desfășurare, însă oricum prezența lor aduce un aer cosmopolit în plus întregii aventuri.

Melania îi dă iar de furcă maiorului Cristescu, iar înfruntarea celor doi este plină de sare și piper. Cine va câștiga această partidă, rămâne să descoperiți. Eu de-abia aștept să văd ce ne mai propune autoarea în următoarele volume din această serie remarcabilă.

O recomand nu numai iubitorilor de romane polițiste, o recomand oricui, de la elevi până la pensionari. O lectură foarte, foarte agreabilă.