Dragul meu ticălos – Daria Donțova

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre recomandarea de azi, “Dragul meu ticălos” de Daria Donțova, aș dori să aveți în vedere faptul că este continuarea romanului “Manichiură pentru mort”, pe care l-am prezentat aici. De ce spun asta? În primul rând pentru că s-ar putea să conțină câteva spoilere (deși eu mă străduiesc să le mențin la un nivel rezonabil, întrucât nici mie nu îmi plac în mod special – așadar, dacă vedeți oarecare amănunte povestite de mine trebuie să știți că sunt doar vârful icebergului, nu doar în acest articol, în general). În al doilea rând, dacă nu citiți întâi “Manichiură pentru mort”, va va fi dificil să înțelegeți personajele și modul lor de viață, cum a ajuns eroina în această familie nonconformistă și care sunt raporturile dintre ei și veți găsi poate exagerate unele ipostaze.

Așadar, Evlampia Romanova, eroina, trăiește acum împreună cu familia ei adoptivă în apartamentul lor din Moscova. Lucrurile păreau că se liniștesc, când se vede din nou aruncată în vârtejul investigațiilor de care se pare că nu poate să stea deoparte. Soarta sau întâmplarea, cum vreți, face ca Iulia, nora Katiei să își rupă un picior, ajungând astfel la spital. Una dintre colegele de salon ale Iuliei este transferată și îi lasă altei fete o cheiță de la o cutie de valori. Aceasta i-o da Lampei, întrucât știe că mai are de stat destul de mult internată. Nastia, fata transferată, avea senzația că soțul și soacra vor să o otrăvească. Lampa acceptă cheia și de aici se stârnesc o serie de evenimente: în salonul 717, Ira, cea care i-a dat cheia, moare deodată de tromboembolie, iar celelalte fete vor să fie transferate cât mai rapid. Lampa ia urmele Nastiei, cu gândul de a-i returna cheia și, după căutări îndelungi, descoperă că și aceasta a murit. Nu îi mai rămâne decât să deschidă cutia de valori, unde o așteaptă o mare surpriză: acolo sunt 30000 de dolari, cu indicații de a i se preda unui anume Nikolai Fiodorovici Ragozin, pentru ca acesta să îi dea mai departe lui Egor, fratele Nastiei.

Evident, căutarea acestuia se dovedește extrem de alambicată, iar când într-un final reușește să dea de el, nu o poate ajuta prea mult și trebuie să reia căutarea, de data aceasta a lui Egor, fratele care pare să nici nu fi existat.

Folosindu-și inteligența și cunoștințele căpătate din cărțile polițiste, Lampa, așa cum o știm, începe o investigație de anvergură, ținând secret toate acestea de familie. Evident, lucrurile se vor complica și viața îi va fi din nou în pericol.

Între timp, lucrurile în familia Romanovilor au rămas la fel de zăpăcite cum știm: în plus, primesc în vizită o altă familie, mamă, tată, două gemene și un cățel, iar în apartamentul de lângă se mută, printr-un schimb de locuințe, maiorul Kostin Volodia, prietenul lor polițist.

Ca și în primul roman, fazele investigației alternează cu episoade mai mult sau mai puțin casnice, cotidiene, dar toate foarte savuroase.

Veți regăsi în carte unele teme foarte cunoscute și pe la noi: corupția în mai toate formele ei, inclusiv cea din sistemul de sănătate; condițiile din spitale; lipsurile sistemului de educație; goana după consum; mentalități dintre cele mai diverse, viața în marele oraș. Toate sunt tratate cu mult umor, cu “haz de necaz”.

Un minus pe care i l-am găsit cărții este avalanșa de prenume, nume de familie și patronimice care efectiv te bulversează, în condițiile în care sunt un om destul de obișnuit cu foarte multe personaje cu nume care mai de care (în fond, am citit toate cele 14 volume din Wheel of Time). O multitudine de Natașe, Natalii, Liudmile, Nikolai, Ivan s.a.m.d., uneori în combinații ca Nikolai Fiodorovici sau Fiodor Nikolaievici. Probabil autoarea le-a folosit intenționat, cu scopul de a mări nivelul umorului și de a multiplica încurcăturile, totuși recunosc că pe mine m-au zăpăcit puțin și au făcut să îmi fie dificil să rețin anumite detalii.

Dacă doriți o reîntâlnire cu Romanovii cei simpatici și ingenioasa Evlampia, eu zic să citiți cu încredere “Dragul meu ticălos”. Dacă sunteți la prima întâlnire cu ei, după cum spuneam și la începutul articolului, vă recomand să parcurgeți mai întâi “Manichiură pentru mort”.

O lectură în care anchetele Evlampiei se îmbină spumos cu elemente haioase desprinse din cotidian, care vă vor ține în suspans și în același timp vă vor amuza copios.