Femeia ploii – Ana Sylvi

Învârte-te, învârte-te,

femeie a ploii,

cu brațele întinse spre cer.

Din vârful degetelor tale

curge ploaia în vârtejuri.

O furtună nebună

aruncă frunzele în aer,

ochii tăi aruncă fulgere pe cerul gri.

Cerul gri al sufletelor.

Lacrimile tale ajung și în ochii mei,

picături de ploaie,

dar tu ești crăiasa ploii,

iar stropii tăi aduc viziunea.

Cețurile se înalță.

Ai scăpărat călcâiele pe pietre

și curcubeiele au năvălit.

Între gri și multicolor

e mult mai clară paleta lumii acum.