Dorința – Amanda Quick

Dorinta

Cu romanele Amandei Quick am făcut cunoștință pentru prima dată în anii ’90, când m-a cucerit cu stilul său și cu rețeta sa proprie de a scrie historical-romance. De fapt, e corect să spun că a fost autoarea care m-a introdus în lectura acestui gen, unul dintre puținele subgenuri romance pe care le citesc (după cum știți, romance nu e chiar în fruntea preferințelor mele).

Care este deci această rețetă atât de satisfăcătoare a Amandei Quick? În primul rând, personajele. Ea aduce în prim plan acel gen de eroină pe care îți dorești să o găsești în cărți, de regulă o femeie atipică pentru epoca în care se desfășoară acțiunea, care nu se supune canoanelor frumuseții și nici convențiilor sociale. Eroinele sale sunt femei inteligente, care au deja un drum propriu, o activitate care le pasionează, păreri bine marcate și un nivel de independență în gândire. Ele nu așteaptă să fie salvate de feți-frumoși, sunt pasionale și chiar dacă s-au arătat naive la vârste fragede, sunt dispuse să se salveze singure și să meargă înainte.

Eroii masculini ai Amandei, pe de altă parte, sunt în general bărbați sobri, cu un trecut întunecat, cu puține înclinații spre romantism, care degajă un aer de pericol. În general bine pregătiți în ceea ce privește folosirea armelor, la rândul lor sunt oameni cu multiple preocupări, inclusiv dintre cele științifice.  Întâlnirea lor cu eroinele generează adeseori situații savuroase, dialoguri spumoase și înfruntări ale voințelor, adevărate meciuri pe care și le dispută pe parcursul cărții.

O altă componentă a rețetei o contituie atmosfera gotică, înclinația spre mistere a protagonistelor, prezența unor antagoniști angelici în aparență, dar profund corupți în interior, care pun în pericol viața eroilor și interesele lor.

Romanele conțin o doză zdravănă de umor de foarte bună calitate, un erotism foarte bine dozat, picant fără a cădea în excese.

Ca să revin la acest roman, “Dorința“, l-am recitit fiindcă am simțit nevoia unei lecturi care să mă binedispună. Nu e prima dată când îl recitesc în acest scop, mai ales după o lectură mai grea sau mai tulburătoare. Acțiunea romanului se petrece pe insula condusă de Lady Clare, rămasă unică moștenitoare după ce tatăl ei a pierit în Spania, iar fratele a fost ucis în turnir, undeva în timpul regelui Henric II al Angliei, în secolul al XII-lea. Această insulă face parte din domeniile lui Thurston de Landry, un baron important. Sursa de venit a insulei o reprezintă diversele flori și ierburi cultivate acolo, care, sub mâna pricepută a lui Clare și a ajutoarelor sale se transformă în parfumuri, săpunuri, pomezi, loțiuni și alte produse foarte căutate pe piața londoneză. De când Sir Humphrey, tatăl lui Clare a murit, transporturile de mărfuri stau sub amenințarea tâlharilor iar Nicholas de Seabern, vecinul de pe țărm și-a permis să încerce să o convingă pe Clare să se mărite cu el, răpind-o în timpul unei vizite. Clare a reușit să scape din mâinile acestuia, dar lordul Thurston decide să intervină și să îi impună lui Clare să își aleagă un soț. Pentru aceasta, el îi înfățișează două variante: vecinul amintit, Sir Nicholas, care nu este deloc un model de cavalerism și pe Sir Gareth, poreclit Cerberul din Wyckmere, fiul său bastard, un războinic călit în lupte, care și-a câștigat o reputație vânând tâlhari și ucigași. Departe de a fi încântată de aceste variante, Lady Clare încearcă să se fofileze, însă știe că nu are de ales. Pentru siguranța insulei și a oamenilor, trebuie să se mărite, chiar dacă și-ar fi dorit un exemplu de cavaler învățat, precum Raymond de Collevile, un prieten al tatălui ei.

Sir Gareth sosește pe insulă cu suita lui, unde venirea sa este privită atât cu înflăcărare, cât și cu scepticism. Pustnica Beatrice și bardul Dallan nu sunt deloc convinși că Gareth este o alegere bună, însă William, tânărul protejat al lui Clare și mama lui, Joanna, par mult mai deschiși la această perspectivă. Printr-o serie de întâmplări Gareth o va convinge pe încăpățânata Clare să îi fie soție, dar peripețiile abia încep. O crimă zguduie viața liniștită de pe insulă, zvonuri tulburi circulă iar noul cămin al lui Gareth este pus în pericol. În tot acest timp, cei doi protagoniști încearcă să își limpezească emoțiile și să se ocupe de tot ceea ce este de importanță. Cine să fie dușmanul nevăzut și care este interesul său pe insulă? Veți afla toate acestea citind romanul, un izvor de bună dispoziție de la un capăt la altul. Dialogurile sunt o adevărată încântare.

Acest roman cuprinde una dintre scenele cele mai amuzante pe care le-am citit, care îmi provoacă întotdeauna hohote de râs. Cei care l-ați citit știți la ce mă refer: scena cu sticluțele, din noaptea nunții.

Un clasic al romanelor historical-romance, dacă îndrăgiți acest gen și nu l-ați citit încă, nu trebuie să îl ratați. Îl recomand și celor mai puțin înclinați către romance, atunci când, la fel ca mine, vreți să vă destindeti cu o lectură amuzantă și savuroasă.

15 thoughts on “Dorința – Amanda Quick

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.