Asaltul bucătăriei cu… Maria Metco: Fliciki

This slideshow requires JavaScript.

După cum veți vedea, această ediție din Asaltul bucătăriei este una specială, din mai multe motive. Vă amintiți poate că, acum o lună, am organizat un concurs având ca premiu două cărți cu specific culinar. Câștigătoare a fost nimeni alta decât autoarea Maria Metco, o prezență grațioasă în peisajul literaturii române contemporane, al cărei roman de debut, “Contraste“, m-a impresionat prin calitatea lui. Impresiile mele legate de roman le puteți găsi aici, pe Delicatese literare. Despre autoare puteți afla mai multe intrând pe acest site – mariametco.ro, iar romanul are pagina lui de fb: Contraste – roman. Va invit să le accesați și recomand călduros romanul.

Revenind la subiectul arzător al zilei, în afară de cărțile respective, câștigătorul concursului urma să își vadă o rețetă publicată aici, în rubrica deja îndrăgită – Asaltul bucătăriei. Maria Metco a onorat această invitație și nu oricum, ci într-un mod extrem de original, punând rețeta (de altminteri simplă și rapidă, conform cu tendința întregii mele rubrici dedicată rețetelor) în versuri! Da, dragi prieteni, astăzi avem două premiere: un autor invitat și o rețetă în versuri. Având în vedere originalitatea rețetei, mai fac o excepție și las acest articol doar în limba română, întrucât nu mă hazardez să încerc să găsesc o variantă în engleză pentru simpaticele indicații venite de la autoare.

Nu mai lungesc vorba inutil și vă invit să vă delectați cu această rețetă în versuri:

Motto:

Soacra n-o s-o dai pe spate
Cu rețete complicate,
Ci tot cu sfânta tocană,
Pregătită… la pomană.

(Iară mi-am făcut păcate,
Chiar de știu că am dreptate.)

FLICI-KI, FLICIKI

introducere

Nu vă fie cu bănat,
Rețeta mea-i din Banat.
Fliciki – cum spunea bunica.
Iată, v-o zic acușica.

Sincer, sper c-o să vă placă,
Deși… nu-i afrodiziacă.
Soțul de vreți să-l vrăjiți,
Altceva tre’ să-i gătiți.

Căci la fliciki tot misterul
Este… sarea și piperul.
Ce atâta tura-vura,
Tre’ să nimeriți măsura.

N-o mai dăm pe ocolite:
Nu-i nimic pe cântărite.
Eu fac totul ochiometric,
Nu mă priviți așa sceptic!

cuprins

Se alege o căpățână,
Cât încape într-o mână,
Nu prea mare, nici prea brează,
Că nu e decât o varză.

“Care”-o dăm pe răzătoare
Și-o frecăm, nițel, cu sare.
Chiar de nu-s cu calculatu’,
Fiți atente cu săratu’!

Sigur, varza, cine vrea,
Poate s-o taie fidea!
Am făcut doar o aluzie,
Nu vreau să produc confuzie!

Nu-s vreo mândră cu fasoane,
Dar, paste cu macaroane?!
No, că m-am lungit la vorbă,
Și-o să-mi iasă aici o ciorbă!

Tulai, Doamne! Alelei!
Uitai să zic de tăiței!
Ăștia tre’ să fie frați
Și, de preferință, lați.

Eu folosesc tagliatelle,
Că m-am învățat cu ele!
Se fierb în 6 minute
Și nu trebuie prea multe!

Cam vreo patru rotocoale
Dacă mațele sunt goale
Dar ții și la siluetă…
În fond, masa-i o șuetă!

No, destul v-am dăscălit,
Hai cu varza la călit!
O scurgem întâi de zeamă,
Fără nici un fel de teamă.

Nu-ncingeți uleiu-n tavă,
Până-l transformați în lavă!
Varza când o dați la foc,
Îl porniți atunci, pe loc!

Altfel trage-o sfârâială,
De-o să sară afar’ din oală!
Vă bagă-n toți sperieții
Și mai umple și pereții!

Cu capac acoperită,
Tre’ mai mult înăbușită…
Însă doar un sfert de oră,
Că nu e cu terciul soră!

Mare atenție la ulei,
Să nu facem totul clei!
Punem și-un pahar de apă.
Vă rog, n-o căliți cu ceapă!!!

Se ține 15 minute
La foc mediu înspre iute,
Să rămână și frumoasă,
Dar să fie și gustoasă!

Între timp, în ritm alert,
Altă apă e la fiert,
În care se pune pasta.
Și cu asta, gata! Basta!

Fără nici un alt discurs,
Tăițeii se dau la scurs,
Și apoi, ca o sfârlează,
Îi amesteci, da, cu varză!

Și-așa totu-i efemer,
Presărați, la greu, piper!
Nu în oală, clandestin,
Ci pe față, la festin!

încheiere

La rețeta buclucașă
Pot să-i fiu, de-acuma, nașă!
V-am scris-o pe românește,
Chiar așa cum se gătește!

Fără fițe și talente,
Cum că pastele-s al dente,
Iară varza e confit…
Ptiu, drace! M-am molipsit!

Nu știu de ce-i zice fliciki,
Poate doar așa, de chichi.
Eu numele l-am păstrat
După cum l-am învățat.

Voi să-i spuneți cum vă place,
Că ea tot iute se face!
Ș-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus rețeta așa!

P.S.
Fliciki nu se reîncălzește,
Ci pe dată se servește!
Pot de-acuma să vă spun,
Că e și ieftin, și bun!

Gradul de dificultate?
Păi, mai simplu nu se poate!
Fliciki-l poate face oricine,
Să nu dați vina pe mine!

Rețeta mea literară
Este bună și pe seară.
Însă nu foarte târziu
Să nu visați fistichiu!

 

Ingrediente pentru 4 porții:

– o varză mică
– 250gr tăiței (4 tagliatelle per porție)
– 4-5 linguri ulei
-sare, piper

– n-am văzut niciodată cuvântul fliciki scris, l-am auzit doar, în copilărie, la bunica; se pronunță flici într-o singură silabă, ca pici

Mă bucur că am aflat cum se citește numele preparatului, unul de care am auzit vorbindu-se, dar pe care nu l-am încercat. Așadar, sper că v-a făcut plăcere articolul de azi, vă invit să citiți romanul “Contraste“, de Maria Metco, până la noi apariții, pe care eu, una, le aștept cu interes și vă doresc o săptămâna minunată, cu mult spor în toate!

Advertisements

20 thoughts on “Asaltul bucătăriei cu… Maria Metco: Fliciki

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.