Pisicile – Ch. Baudelaire

cat-3898093_960_720

sursa imaginii: Max Pixel

Înamoraţii vajnici şi recii cărturari
Îndrăgostesc, odată porniţi spre bătrâneţe,
Pisicile, mândria căminului, semeţe;
Ei, friguroşi ca ele, ca ele sedentari.

Prietene-ale ştiinţei şi voluptăţii, în
Tăcere şi-n oroarea tenebrelor se-neacă:
Ereb le-ar lua poate drept cai ai morţii dacă
Mândria le-ar da voie să-ngăduie stăpân.

Odihna lor îmbracă regalele-atitudini
De sfincşi lungiţi prin funduri de-ntinse solitudini
Şi parcă-n visuri fără fruntarii adânciţi;

În blănuri o lumină de vrăji le scânteiază,
Şi-un fin nisip de aur, prin ochii lor măriţi,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o-nstelează.
 

Traducere:N. Davidescu

Advertisements

12 thoughts on “Pisicile – Ch. Baudelaire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.