Pisicile – Ch. Baudelaire

sursa imaginii: Max Pixel

Înamoraţii vajnici şi recii cărturari
Îndrăgostesc, odată porniţi spre bătrâneţe,
Pisicile, mândria căminului, semeţe;
Ei, friguroşi ca ele, ca ele sedentari.

Prietene-ale ştiinţei şi voluptăţii, în
Tăcere şi-n oroarea tenebrelor se-neacă:
Ereb le-ar lua poate drept cai ai morţii dacă
Mândria le-ar da voie să-ngăduie stăpân.

Odihna lor îmbracă regalele-atitudini
De sfincşi lungiţi prin funduri de-ntinse solitudini
Şi parcă-n visuri fără fruntarii adânciţi;

În blănuri o lumină de vrăji le scânteiază,
Şi-un fin nisip de aur, prin ochii lor măriţi,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o-nstelează. 

Traducere:N. Davidescu