Diamantul de la miezul nopții – Sarah J. Maas

Diamantul de la miezul noptii

Acum am să fac ceva ce nu am mai făcut până acum: o să recomand un roman care este volumul doi al unei serii, mă refer la seria Tronul de cleștar, de Sarah J. Maas. O să vă întrebați și pe bună dreptate, de ce nu încep prin a recomanda primul volum, așa cum e normal? Răspunsul la această întrebare este simplu: eu recomand aici doar cărți de 4 și 5 stele, iar Tronul de cleștar, primul volum, a primit de la mine, cu ceva indulgență, trei stele.

Să vă zic pe scurt, cum am perceput eu primul volum:

  • avem una bucată asasină a Adarlanului, Caelena Sardothien, o tipă dură, neînfricată, supraviețuitoare a minelor de la Endovier, un fel de lagăr de exterminare pentru dușmanii regatului Adarlanului, pe care eu am perceput-o ca pe o fată alintată, iubitoare de haine frumoase și dulciuri – un fel de Sailor Moon, dacă vreți (nu e nimic rău în asta, sunt fan Sailor Moon, însă nu se prea potrivea reputația ei cu comportamentul), care ajunge să ofteze după prințul Dorian și căpitanul Chaol, în același timp;

  • avem una bucată prinț al Adarlanului, pe nume Dorian, un flăcău iubitor de cărți și care se cam înflăcărează după numita asasină, un personaj cam lipsit de sare și piper;

  • mai avem și un căpitan al gărzii regale, Chaol, care mi-a plăcut cel mai mult în primul volum, deși, ca să vezi ce lucru ciudat, nu omorâse niciodată pe nimeni (până la un moment dat). Ciudat căpitan al gărzii mai era și el!

  • Regele e un fel de Lordul Legiuitor din Mistborn, sau un fel de Lord Sith, doar că nu are 1000 de ani – nimeni nu știe cum a reușit acest ticălos să dărâme rând pe rând toate regatele și să le cucerească.

Caelena participă la un concurs de asasini, dintre care numai unul poate să devină Campionul regelui (cu alte cuvinte, asasinul regal). Se împrietenește cu prințesa regatului învecinat, Nehemia, care are permisă destulă libertate pentru cineva cunoscut (sau măcar bănuit) că sprijină rebeliunea. Concursul este, într-adevăr, destul de solicitant, deși mulți asasini mi s-au părut cam naivi. Mai avem și ceva comploturi, un mormânt străvechi și o fantomă, o bestie venită din altă lume. Una peste alta, mi-a plăcut contextul, dar l-am găsit relativ bizar și neterminat.

Prietena mea, Geo, m-a convins însă că seria trebuie citită și mi-a dăruit și volumul al doilea – Diamantul de la miezul nopții, care a cam stat ceva timp prin bibliotecă (vreun an?). Am socotit de cuviință să îl iau totuși la citit și pot să spun că îmi pare bine că am ales să fac asta.

Chiar dacă personajele nu își ating potențialul pe deplin încă (din ce am putut să îmi dau seama), se vede o îmbunătățire clară. Autoarea a riscat puțin cu primul volum, care aduce un aer de superficial, însă acum începe să contureze mai bine întreaga schiță, atât poveștile protagoniștilor, cât și caracterul lor. Deși îmi mai lasă încă impresia că acționează pripit și puțin dezlânat, personajele capătă substanță, începe să se întrevadă o istorie personală atât a acestora, cât și a regatelor propriu-zise, precum și ceva fire epice foarte promițătoare.

Nu faptul că eroina are două laturi opuse ale personalității m-a deranjat inițial, acest lucru e relativ credibil (nici eu nu sunt departe 😀 ), ci modul cum au fost acestea prezentate și construite. Acum personajul se dezlănțuie ca asasină, ca amantă, ca prietenă. Caelena e clar omul marilor pasiuni, chiar dacă pare uneori glacială.

Images by Marga HG – deviantart

Obliterate

Lights Out

Prințul dă și el semne că ar fi mai mult decât pare, mai mult decât un băiat care nu are curajul să își înfrunte tatăl – o veche forță se deșteaptă în el. Căpitanul Chaol începe, la rândul lui, să deschidă ochii în legătură cu lumea din jur.

Mi-a plăcut modul cum a decurs acțiunea – foarte fluid, captivant. Pot să zic că autoarea a reușit, de-a lungul paginilor, să îmi stârnească un sincer interes în legătură cu tot ceea ce se petrece în lumea imaginată de ea și să mă facă să vreau să aflu cât mai multe. Ceea ce m-a surprins încă și mai mult este partea de romance, eu fiind mai mofturoasă în această privință. Poate fiindcă în continuare îmi place căpitanul Chaol Westfall, deși nu pot să spun de ce. Pur și simplu, îmi place. Drept urmare, îi dăruiesc cu mare drag patru steluțe cărții, mai ales că am o bănuială că lucrurile vor sta și mai bine ca desfășurare, citind finalul volumului.

Așadar, dacă cumva sunteți în situația mea și primul volum nu vă convinge prea tare, încercați-l totuși și pe următorul, s-ar putea să vă surprindă plăcut, cum este cazul meu. În plus, seria aceasta are un mare bonus de la mine pentru fontul și spațierea care fac lectura mult mai plăcută. Coperțile sunt și ele foarte frumoase, dar aceasta nu mai e o surpriză când vorbim de cărțile editurii RAO.

Un sistem magic cu potențial, o intrigă care ia amploare, personaje din ce în ce mai bine conturate vă așteaptă să le descoperiți. Eu, una, am de gând să citesc continuarea cât de curând. Mulțumesc încă o dată, Geo! ❤

Advertisements

19 thoughts on “Diamantul de la miezul nopții – Sarah J. Maas

  1. Tare frumos ai prezentat-o, chiar pare a avea poential.
    “Nu faptul că eroina are două laturi opuse ale personalității m-a deranjat inițial, acest lucru e relativ credibil (nici eu nu sunt departe 😀 ) ” – de acord!!! :))))

    Liked by 1 person

Leave a Reply to Tyna Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.