sursa: Pixabay.com
Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îsi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toti macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.
adropofinspiration 
Îmi plac versurile poetei!
LikeLiked by 2 people
Foarte frumoase! ❤
LikeLiked by 1 person
Foarte frumoasă poezia. Îmi plac mult și macii.
LikeLiked by 1 person
Ma bucur mult!
LikeLike
Superba metaforic si nemetaforic ecologista! 🙂
LikeLike
Nostalgica in mod sigur, ecologista? Cu atat mai bine! 🙂
LikeLiked by 1 person
Yep, nu rupeti florile! Admirati-le pe campie. 😀
LikeLiked by 1 person
Sa stii! 🙂 Dorinta de posesie adeseori strica.
LikeLiked by 1 person
Este una dintre poetele mele preferate
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
E delicată tare poezia asta, precum macii pe care îi ascunde cu grijă-n cuvânt.
LikeLiked by 1 person
Asa e, mai multi ii simti scuturandu-se decat ii vezi…
LikeLiked by 1 person
Una dintre poeziile mele preferate de la Magda Isanos și una dintre cele mai utilizate la examenele de bacalaureat și evaluare națională. ❤
LikeLiked by 1 person
Asa e! Cel putin in ultima vreme, pe vremea mea nu era, nici nu auzisem de poeta pe atunci.
LikeLike
Pingback: Sub soarele de mai | adropofinspiration
Superbă și cu final pe măsura inegalabililor maci 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, exact! ❤
LikeLiked by 1 person
O poetă de o incontestabilă valoare, dar atât de nedrept uitată. Şi nu este singura! Poezia este plină de bucuria sublimului ce-l oferă natura omului! Dar roşu este interdicția fragilului! Ai încălcat-o!?
“toti macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.”
LikeLiked by 1 person
Asa este, incercarea de a pastra acel moment inefabil cel mai adesea asa se incheie…
LikeLike