Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal – Sega

Vă recomandam acum o vreme romanul lui Sega: Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India. A sosit momentul să citesc și continuarea și să îl însoțesc pe Sega într-o nouă aventură, de această dată în Nepal.

El pornește acolo dintr-un impuls, motivat de fosta lui iubită japoneză, Yoko, ca să urmeze un curs de Vipassana, o tehnică buddhistă pentru apropierea de adevăratul sine. Nu o să vă vorbesc foarte mult despre asta, întrucât el descrie foarte elocvent cele 10 zile de studiu al acestei metode, precum și rezultatele. Din nou, avem parte de o experiență foarte exuberantă, de multă culoare locală, de prezentarea firească a evenimentelor. Eu l-am găsit pe Sega agreabil și cursiv, punând cap la cap un jurnal de călătorie reușit, inserând propriile impresii și trăiri între descrieri plastice ale orașului, ale junglei și munților. Ca un adevărat căutător, nu numai că și-a propus să ducă la capăt cele zece zile de Vipassana, lucru deloc ușor (veți afla de ce, citind cartea), dar și să viziteze locul nașterii lui Siddhartha, prințul care a devenit cunoscut în toată lumea drept Gautama Buddha. El relaționează într-un mod foarte direct cu localnicii, se integrează bine în peisaj, se bucură de experiență în ciuda frământărilor care continuă să îl încerce. Găsește și adevărate oaze de pace și de descoperire de sine, în mijlocul alergăturilor de colo-colo pe care le întreprinde în timpul petrecut în Nepal, pe care încearcă să îl folosească la maximum.

Stilul lui de scriere este onest, amuzant și deschis. Am mai scris despre aceasta și în articolul referitor la primul roman, menționat mai sus, nu intru din nou în detalii. Cei care se așteaptă la te miri ce filosofie sau la o carte motivațională probabil că nu vor găsi chiar tot ceea ce își doresc, însă cei care gustă scrierile de tip jurnal, de experiențe punctate cu impresii și confesiuni, au prilejul să descopere acele părți din Nepal pe care Sega însuși le-a descoperit, într-un stil prietenesc, agreabil, care descrețește frunțile. Sega are totuși grijă să introducă și fragmente emoționante, ca să nu considerăm că totul este doar o joacă.

Mie mi-a făcut plăcere lectura celor două cărți din seria Namaste, cred sincer că este nevoie și de astfel de lecturi, de o abordare deschisă a fenomenului spiritualității, a schimbului cultural, relatate într-o formă simpatică și lipsită de pretenții. Persoanele întâlnite de Sega în calea lui sunt deosebite – mi-a atras atenția trăznitul ghid montan nepalez Lama.

Spre final veți descoperi că nici măcar un căutător și un explorator ca Sega nu este scutit de a cădea victimă birocrației, autorul ajungând într-o postură foarte delicată atunci când a încercat să viziteze Thailanda, crezând că are dreptul la viză in calitate de cetățean al UE.

În cazul în care cele scrise aici vi se par tentante și pe placul vostru, vă invit cu drag să îl însoțiți pe Sega în călătoriile sale.

“Șoferul dă, în sfârșit, semnalul de plecare, claxonând de trei ori. Alergăm la autobuz ca puii de cloșcă și pornim de Nicăieri spre Nicămâine. Mergem ață până către miezul nopții, când oprim iarăși, brusc. Mă trezesc din somnul în care căzusem, cu mirosuri grele, bagaje și oameni buluc peste mine din cauza frânei călcate până la fund. Lama își face loc cu coatele, împingând-o pe femeia cu copil de lângă el pentru că she stinks, man, she really stinks, brother, după care se dă cu parfumul meu până-mi taie respirația. Unde suntem? Îl întreb. Nu știu, frățioare, nu-mi dau seama, afară-i beznă, uită-te și tu. Important e că am ajuns Undeva și nu mai suntem Niciunde. Scot capul pe geam chiar în clipa în care șoferul stinge luminile complet, inclusiv farurile. Era mai bine Niciunde decât Undeva.”