La drum cu calul năzdrăvan – Ana Sylvi

sursa: PXHere

Tot din seria cu prinți și zâne, începută cu Dansul zânelor și continuată cu The Prince and the Fae. Eu nu am intenționat să fac o serie de poezii pe o anumită temă, de fapt nici nu am mai făcut așa ceva până acum, dar Raluca Alina Iorga e de vină. Ea mai scrie ceva și mă duce cu gândul în acea zonă. Această poezie a avut ca sursă de inspirație calul năzdrăvan din povestea ei. Există și o deosebire – în povestea mea, calul îl însoțește pe prinț în căutarea ursitei sale, care l-a lăsat singur după noaptea magică de Sânziene.

– Hai spune tu, cal năzdrăvan,

E drumul lung și cenușiu!

Sunt obosit și n-am un ban

Și-n față drumul e pustiu.

k

Hai spune încotro să merg

Destinul să îl regăsesc,

Greșelile eu să le șterg

Și-n lupta mea să izbândesc.

k

– Stăpâne, multe n-am a spune

Ca să te-nvăț a încerca,

Dar nu este din astă lume

Cea care ține soarta ta.

k

Pe drumuri aprige sau netezi

Va trebui să rătăcești,

Tot ce știai de bun să lepezi

Și-n altă lume să pășești.

k

– Mă poartă deci, cal năzdrăvan,

Pe drumul lung și cenușiu.

Voi bate lumea an de an

Și voi lupta cât timp sunt viu.

k

Voi merge după soarta mea,

Zile și nopți, soare sau ploi,

Și până când n-o voi afla

Nu dau o clipă înapoi.