Visul își alege visătorul – Laini Taylor

Prieteni ai genului fantasy și ai literaturii splendide și fascinante, am o veste bună pentru voi: Visul își alege visătorul, de Laini Taylor. Cu autoarea făcusem cunoștință acum câțiva ani, când am citit Născută din fum și os. Deși mi-a plăcut cartea, într-o oarecare măsură, nu m-a dat pe spate și nu mi-a trezit dorința de a citi mai departe trilogia.

Visul își alege visătorul a fost ca o revelație. De fapt, greșesc, a fost ca o aducere aminte. A fost câte un pic din toate, și mai mult decât credeam.

Într-o lume în care domină pragmatismul, în care fiecare este judecat pe măsura performanțelor sau mai degrabă, a câștigurilor, pe măsura a ceea ce poate, concret, să facă și să demonstreze, care este locul visatorilor? Să fie priviți cu îngăduință, ca niște oameni ceva mai slabi la minte, dar afabili și inofensivi. Cam aceasta este, în varianta bună, atitudinea societății. În varianta mai puțin bună, să fie priviți chiar cu neînțelegere și respingere, ca niște ciudățenii de prima mână. Vă gândiți că într-o carte fantasy e altfel? Nu tocmai.

Lazlo Rătăcitul este un orfan care a crescut într-o mănăstire aspră din Zosma. Singurul lucru bun pe durata șederii sale acolo au fost poveștile unui călugăr bătrân și pe jumătate nebun. Copil găsit, șansa i-a surâs când a ajuns la Marea Bibliotecă și a rămas acolo, ca un umil bibliotecar. Timp de șapte ani, a vânat fiecare indiciu privitor la un oraș aflat la o mare distanță, un oraș interzis străinilor dar învăluit în mister, oraș al cărui nume fusese șters de pe fața pământului, ca și amintirea lui. Am mai întâlnit acest tip de ștergere a unui nume și în The Stormlight Archive, de Sanderson. De obicei, uitarea aceasta magică are un dublu sens, de binecuvântare și de blestem, și poartă în spate tragedii greu de suportat.

Viața lui Lazlo se împarte între îndatoriri, studiile sale intense privind Orașul Nevăzut, așa cum l-a botezat – fiindcă numele Plângerea, care le vine tuturor în minte când se gândesc la el, îl întristează prea tare – și poveștile pe care le transformă în experiențe de vis. Luat în râs de aproape toată lumea, simte o legătură enormă cu acest oraș, iar marea sa dorință este să ajungă acolo.

Totodată, în paralel este prezentată citadela de deasupra Plângerii, locul care a fost scena multor tragedii, unde timp de două secole domniseră mezartimii, cei șase zei albaștri. Aceștia înrobiseră populația, folosindu-i după bunul lor plac. Din uniunea lor cu băștinașii rezultaseră așa-numitele corcituri de zei, copii care le moșteneau unele puteri magice. Zeii au fost motivul pentru care orașul a devenit rupt total de restul lumii, orice legătură comercială, oricât de strictă fusese anterior, atunci cu desăvârșire anulată. La momentul povestirii, la cincisprezece ani după ce zeii cei cruzi fuseseră uciși, în citadela abandonată trăiesc cinci corcituri de zei, ascunși de ochii lumii. Au supraviețuit cu puțin, printr-un cumul de factori, în mijlocul ruinei a ceea ce fusese odinioară un loc al uimirii și terorii, înconjurați doar de fantome. Dintre cei cinci, numai Sarai, fiica lui Isagol, zeița disperării, poate să călătorească în oraș, însă doar prin intermediul puterii sale. Ea conjură un roi de o sută de molii la venirea nopții, prin ochii cărora poate vedea ce se întâmplă și cu care poate pătrunde în visele oamenilor, pe care le influențează așa cum crede de cuviință.

Când în cetatea lui Lazlo ajung, în sfârșit, oaspeți din orașul Nevăzut, care doresc să recruteze savanți pentru a-i ajuta să rezolve o problemă, el simte că din nou destinul îi vine în întâmpinare. Deși nu are nicio calificare care să îl recomande, în afară de cunoștințele sale legate de oraș, reușește să îl covingă pe Eril-Fane, Ucigașul de Zei și eroul Plângerii, să îl ia cu ei. Alături de alți învățați și de Thyon Nero, supranumit finul de aur, alchimistul pe care Lazlo îl ajutase să obțină secretul aurului, fără să primească vreo dovadă de recunoștință din partea acestuia, pornește de-a lungul deșertului care înghițise viețile atâtor cutezători căutători ai miticului oraș. Odată ajunși acolo, Lazlo și întreaga delegație înțeleg dimensiunile misiunii care le-a fost acordată. În visele sale, unde el are o mare putere, se întâlnește cu Sarai, ceea ce le va schimba destinul pentru totdeauna. Iată cum apare un nou cuplu preferat din cărțile fantasy! De aici încolo, vă veți bucura de o acțiune de excepție.

Dincolo de povestea magnifică, de personajele complex construite, de scrierea foarte bună, romanul poartă un mesaj către fiecare dintre noi. Rămâne doar să vă încumetați și îl găsiți, între paginile acestei cărți superbe. Urmează și o continuare, care se anunță fascinantă.

Așa cum v-am obișnuit în ultima vreme, voi spune și părerea despre copertă. Îmbină în cromatică auriul și nuanța de lapiz lazuli, nuanță care duce cu gândul la mezartium, metalul misterios modelat de un singur zeu, dar și la albastrul de miez de noapte, al lumii viselor și al universului presărat de stele. O molie aurie cu aripile intesate de simboluri este o trimitere evidentă la puterea lui Sarai.

Un volum pe care eu îl notez 5 stele plus. Am ceva romane notate astfel, mă bucur întotdeauna când mai adaug unul la numărul lor. Vă recomand călduros să îl citiți și, dacă ați făcut-o deja, aștept impresiile voastre. Îndrăzniți să visați!