Comentezi? Comentez!

sursa: Pexels.com

Știți că eu fac rar articole cu reflecții propriu-zise, deși am această categorie aici, pe blog. De regulă, reflecțiile mele se manifestă prin alte modalități de exprimare, inclusiv lepșe și taguri. Nu râdeti! 😀 Acest subiect a mai fost abordat, nu inventez roata, dacă nu mă înșel l-a discutat la un moment dat și Potecuța, însă iată că acum îl aduc eu în discuție, fiindcă sunt curioasă să aflu părerea voastră.

Aceasta este: cât de important este feed-back-ul în blogging? Sau, ca să nu mi-o iau pe cocoașă de la cei care se strâmbă la englezisme, cât este de important pentru voi, ca bloggeri, să primiți și să oferiți reacții?

Vă întreb pentru că mi s-a întâmplat să intru pe câteva bloguri, pe care de altminteri le-am găsit interesante, să las un comentariu și, apoi, nimic. Niente, nada, nema, cum vreți să îi ziceți. Canci. Și așa mai departe. Adică nici o reacție, cât de mică, la faptul că am zis și eu ceva acolo, ba chiar ceva frumos (nu îmi pierd timpul să argumentez în contradictoriu, în afară de situația în care chiar cred că este necesar).

Să știți că eu apreciez foarte mult comentariile pe care mi le lăsați aici, fiecare dintre voi, cu condiția să fie civilizate, bineînțeles. Acolo unde e o părere contrară, accept cu interes argumentele, pentru o discuție constructivă. Acolo unde e pozitivă, sau unde reușesc să stârnesc un interes, mă bucură mult. Îmi plac mai mult comentariile aici pe blog, decât pe facebook. Parcă e un spațiu mai intim, ca un salon confortabil. Comod, relaxat. Acolo, parcă vorbim cumva în stradă, în picioare, gata să o luăm din loc.

Am ales să pun acest blog sub semnul lucrurilor frumoase, a celor care îmi plac. Știu că articolele negative adună mai mulți cititori (așa se spune, cel puțin), dar, fără a mă crede ceva nemaivăzut, cred că sunt destui care fac asta, mai bine sau mai puțin bine. Efectiv, nu din bunătate nu fac articole negative, ci fiindcă găsesc că e pierdere de timp și nervi. Nu duc până la capăt lecturi care nu mă inspiră, dar nici nu mă apuc de shaming pe diferite teme. Nu am colaborări pe blog, recomand ce vreau, când vreau și cum vreau.

Ca să termin ideea începută, recunosc că am încetat să mai citesc articolele celor care nu răspund la comentarii. Pentru mine, a răspunde la comentariile de bun simt e un semn de decență, la fel cu a răspunde la salut. Cât despre cele injurioase, pot alege să răspund sau nu acelora, așa cum pot alege să îți răspund sau nu dacă mă înjuri pe drum. Depinde în ce dispoziție mă găsești.

Voi ce părere aveți despre toate acestea? Vă place să comentați, să aveți o interacțiune cu cititorii voștri sau cu alți bloggeri? Îi aștept și pe cei care au de obicei rețineri. Hai cu comentatul!