On the Radio

radio-4333412_960_720

O să vă zăpăcesc iar puțin, fiindcă am scris titlul în engleză și textul în română. Așa mi-a venit, sper să mă iertați. Vreau să vorbesc acum puțin despre radio, acest veritabil companion care este zi de zi alături de noi. Țin să va mărturisesc că întotdeauna am avut un sentiment puternic pentru radio și îl consider drept una dintre cele mai mari invenții de până acum. Mama mi-a povestit cât de încântată era în copilărie, atunci când asculta teatru radiofonic la un difuzor. Radioul a fost, pentru mulți, primul contact cu o lume mai vastă decât satul sau cartierul în care locuiau.

Deși s-a spus ca televiziunea va face radioul redundant, acest lucru nu s-a întâmplat. Îmi amintesc cum, în anii ’90, am fost foarte fericită când s-a introdus și la noi cablul TV. Puteam, în sfârșit, să aleg dintr-o mulțime de posturi. Cu toate acestea, nu am renunțat să ascult radioul, de fapt dormeam noapte de noapte cu el deschis. Îmi amintesc când aveam vreo 12 sau 13 ani, îmi plăcea foarte tare să ascult Radio România Tineret, un post cu multă muzică și emisiuni pentru adolescenți. “Radio în blue jeans“, asta era moto-ul lor. Foarte fain. Apoi îmi amintesc că în zona la mine era un radio super – Radio Sky. Dimineața trebuia să mă trezesc devreme și aveau ei două chestii super tari. În primul rând, pe la cinci sau cam așa sunau niște clopote precum cele de pe vapor și o voce striga “Deșteptarea la marinari!”. Știam că mai am cam o oră de somn, fiindcă mai era un apel la șase: “Deșteptarea la marinari!” Atuci chiar trebuia să mă trezesc, dar reușeau să mă învioreze și să mă binedispună. Apoi, venea acest îndemn: “cafeaua de dimineață, bea-o și rămâi în viață!”. Un mod foarte plăcut de a începe ziua, va jur, chiar dacă nu aveam chef de nimic. Reușeau cumva să mă monteze, să mă facă să pun un picior în fața celuilalt și să o iau din loc.

Am vrut să fiu dj la radio, cum ziceam eu atunci. Nu a fost să fie, dar am și în prezent o mare admirație pentru cei care lucrează acolo, cu vocile lor plăcute, cu emisiunile interesante, știrile pe scurt, muzică bună.

Epoca internetului nu a amuțit radioul, dimpotrivă, a intrat într-o nouă eră. Radioul însoțește oamenii pe mijloacele de transport, la serviciu, când iau masa sau prepară ceva în bucătărie ori când se relaxează cu o carte, de exemplu. Avem acces la mult mai multe posturi, din toată lumea. Putem fi plecați oriunde și tot să auzim românește. Putem, dacă vrem, să ascultăm muzică din Brazilia (eu o mai fac uneori). Avem posturi de radio pentru toate gusturile, muzică pentru toate gusturile. Este wow.

Voi ascultați radio?

31 thoughts on “On the Radio

  1. Buna, draga Ana! Frumoase amintiri ai!
    Si eu sunt fan radio, de mult timp.
    Imi place ca de foarte multe ori fac diverse treburi si pot alege sa si ascult muzica, alaturi de continut de calitate, stiri, glume si alte subiecte interactive.
    Mai aveam un obicei sa ascult radio direct de la tv.

    O saptamana minunata!

    Liked by 1 person

  2. Eu ascultam noapte, când eram în liceu, postul local şi eram fascinată. Făceau farse prin telefon şi îmi era frică să nu cumva să îmi facă şi mie cineva, să sune telefonul noaptea pentru asta. Că la noi oricum suna des telefonul la orice oră, dar să nu fie cu farse, de asta mă temeam. Eheei, şi când am ajuns eu în studioul ăla din care atâtea nopţi am ascultat emisiunile… a fost de vis. O poveste frumoasă care a început de mică, da, noi scriam scrisori din clasă cu dedicaţii 😀

    Liked by 2 people

  3. Am trăit din copilărie cu radio. La bunica, era celebru difuzor, ce avea un fir la stâlpul de telegraf. Și străbunicii mei aveau un radio, cu multe clapete și o rotita, ce ne atrăgeau că un magnet. Nu ne lasau să-l atingem, strabunicu’ orbise și radioul era lumina lui. Și ai mei aveau pe undeva un radio, era Cenaclu pe România FM și stăteam seara transpusă și legata de el. Și teatru radiofonic era. Daca n-ai ascultat cea mai frumoasa piesa de pe pământ “Doi pe un balansoar”, na, pierderea ta. Și acum mai ascult radio, într-un alt ritm. Pe fuga, in vre-un tren. Și știrile de pe RFI, eiii și cate și mai câte. Vor mai fi… Și eu sunt fan radio
    😀🤪😬

    Liked by 1 person

  4. Dragă Anasylvi, ai scris un articol care mi-a amintit de copilăria la bunica mea paternă, unde ascultam în fiecare seară „Noapte bună, copii!” ❤ Apoi, când am mai crescut, a venit perioada în care înregistram melodii de la radio la casetofon. Ascultam Depeche Mode sau George Michael cu o parte din comentariile prezentatorilor, până reușeam să apăs pe butonul stop. Mama a crescut și ea cu radioul, ascultând teatru radiofonic, de care a rămas fascinată și acum. Mulțumesc pentru aceste amintiri de mare preț! 🙂

    Liked by 1 person

  5. Și eu am amintiri frumoase cu radioul. Înainte ca artiștii să-și lanseze cântecele pe conturile de YouTube, radioul era singura posibilitate de a asculta muzica preferată. Și posturile tv dedicate, dacă aveai norocul ca melodia care îți plăcea să beneficieze și de videoclip.
    Îmi amintesc că abia așteptam topul săptămânal pe Radio România Actualități și înregistram pe casetele acelea clasice melodiile pe care doream să le ascult din nou…
    Din păcate, în ultimii ani, nu am mai ascultat cu adevărat radio, doar în perioada sărbătorilor Magic FM – Radioul lui Moș Crăciun <3, iar la muncă Chill FM, ca "zgomot de fundal" – nu îmi plac prea mult celelalte posturi românești pentru că dau foarte multe reclame.
    Mulțumesc pentru articol, cred că voi reîncepe să ascult mai des radio 🙂

    Liked by 1 person

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.