Jocul de-a V-ați ascunselea – Em Madara

Piața de carte din România se mărește constant în zilele noastre, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător. Oameni pe care îi știu din blogosferă decid să publice, iar asta este foarte bine, atunci când au ceva de spus. Acesta este și cazul cărții de față, scrisă de Em Madara, pe care o urmăresc pe blogul cu același nume – Jocul de-a V-ați ascunselea.

Am descoperit astfel un roman contemporan surprinzător, care atinge zone foarte familiare multora dintre noi, mai ales generației celor trecuți de 30 de ani, din care fac parte și protagoniștii Ada și Anton.

Încă de pe prima pagină a romanului se remarcă trei păpuși Matrioșka, pe care sunt scrise motto-urile ce vor urmări fiecare capitol, ca un fel de incantație: “Jojo decide să joace“, “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” și “Ultimul scapă turma!?“. Despre ce joc de-a V-ați ascunselea este vorba? Despre cel pe care îl jucăm cu toții, despre viață și destin. Despre ce alegem și ce culegem. Despre momente în care putem să schimbăm regulile jocului, atunci când acesta s-a împotmolit, fiindcă adeseori ne agățăm de reguli inutile și uităm că avem și această putere.

Căsnicia dintre Ada și Anton pare că a ajuns într-un moment de criză. Cei doi au un băiețel adorabil, pe Vladu, poreclit Boț. El este singurul liant care pare că le-a rămas, deoarece anii de căsnicie au erodat magia și fiecare este tot mai prins în rutină. Ada are o fire foarte jucăușă și își dorește mai multă spontaneitate, anume ca vechea magie să se reaprindă. Anton este un om pragmatic, serios, care își dorește să facă totul bine, atât pentru familia lui cât și profesional. Din păcate pentru el, nu este destul Anton pentru toate, ziua are doar 24 de ore și prins în această rat-race, cum se spune în engleză, numai de joacă nu mai are chef.

În paralel, aflăm povestea tinerei Jo-Jo și, în plan secundar, a anturajului său. Pentru ea și prietenele sale, este vremea examenelor de admitere la facultate și a primelor necazuri în dragoste. Adolescența tipică multora, cu practicarea de sporturi în parc și ieșiri cu prietenii, este pe cale să se sfârșească, o nouă etapă se întrevede la orizont, una cu mai multe griji și dezamăgiri. Pentru Jo-Jo, prima dragoste este una intensă, plină de spectaculos în ochii ei, bazată pe o atracție primară față de Șerban, un tânăr puțin mai mare decât ea, un tip complex, care a abandonat Facultatea de Istorie și lucrează ca steward la un hotel de cinci stele. Cei doi au în comun iubirea pentru lectură, mai ales pentru cărțile vechi, de anticariat. Jo-Jo este o mare fană a lui James Clavell, îi place să joace volei și merge la un club de karate. Tatăl, colonelul, este un tip aspru, care o domină cu temperamentul lui vulcanic pe Magda, mama fetei, încercând să o controleze și pe Jo-Jo.

Din păcate, lui Șerban nu îi plac doar sporturile și cărțile, ci îi plac și femeile, lucru pe care Jo-Jo l-a știut de la început. Cu naivitate tipic feminină, a fost convinsă că el se va schimba pentru ea, că trăiesc o poveste unică. Pe de altă parte, și ea vrea să îi influențeze viața insistând ca el să își continue studiile, în loc să plece la muncă în străinătate.

Romanul aduce împreună motive dintre cele mai întâlnite care pot produce probleme în viața de cuplu și între părinți și copii. Unde să fie oare soluția? Partea mea preferată din carte se referă la poveștile și legendele folosite. Plecată într-o misiune de regăsire de sine, Ada, pe numele său complet Ariadna, precum eroina din mitologia greacă, încearcă să găsească drumul prin labirintul vieții, să dea de ieșirea dintr-o zonă care a ajuns încurcată, lipsită de farmec. Pe acest drum inițiatic ea întâlnește oameni deosebiți, care îi vor reaminti de înțelepciunea existenței. Îl poate atrage firul ei și pe Anton afară din labirint? Ce s-a ales de tânăra Jo-Jo? Veți afla toate acestea, citind romanul semnat Em Madara, un roman care ne amintește valoarea acțiunii îmbinată cu visare, puterea de a schimba regulile jocului și a te bucura nu numai de victorie, dar de jocul în sine.

– […] Atunci când sunt jos, câștigătorii de ieri devin învinșii de azi. Poți să fii mai bun decât ceilalți la un anumit moment, nu pentru totdeauna. Și dacă acesta este singurul tău Ende… pardon, scop în viață, te trezești foarte repede că nu mai trăiești conform așteptărilor tale. Și atunci? Renunți la joc? Sau sacrifici toate lucrurile de care ai putea să te bucuri doar ca să devii ceea ce nu ești?