Arta de a toarce – David Mitchie

Acum o vreme, am citit “Pisica lui Dalai Lama“, de David Mitchie, plăcându-mi într-atât încât i-am dat cinci steluțe și am decis să citesc restul seriei. Iată deci că am cumpărat de curând și “Arta de a toarce“, al doilea volum din seria care o are în centru pe PSS, adică Pisica Sfinției Sale. E ciudat să spun că acest roman se situează la limita dintre ficțiune și non-ficțiune, mai ales când personajul-narator este o pisică, nu? Cu toate acestea, detaliile care alcătuiesc această carte, modul în care PSS reușește să intre peste tot, să asiste la conversații atât private, cât și publice, la evenimente și decizii de tot felul este remarcabil.

De dată această, Dalai Lama lipsește din carte pe aproape tot cuprinsul acțiunii, fiind plecat într-o călătorie de circa trei săptămâni. Îi lasă drept “temă” pisicii să mediteze asupra “artei de a toarce”. PSS, așa cum o știm, își petrece timpul fie la cafeneaua Himalaya Book Cafe, alături de noua sa prietenă Serena, fiica energicei doamne Trinci și de Sam, pe care îi știți din volumul anterior, fie la biroul asistenților de la Johkang, ba chiar hoinărind pe străzile din apropiere, riscând inclusiv să fie prinsă de doi retrieveri puși pe joacă.

Pe întreg parcursul cărții, PSS aduce în discuție fel de fel de subiecte, mai mult sau mai putn comode, având chiar și anumite revelații. Destinul personajelor umane se derulează în jurul ei, iar ea este un fel de martor tăcut, dar nu lipsit de conștiință.

Autorul, prin intermediul simpaticei feline, ne face martori la fel de fel de discuții foarte interesante și bine documentate, referitoare nu numai la budism, dar la multe chestiuni legate inclusiv de psihologie, punându-ne în legătură cu scrieri, concepte, idei diverse, dar foarte utile, fiecare în alt mod.

Despre “Arta de a toarce“, nu se pot spune multe, trebuie să o descoperiți singuri. După părerea mea, această cărticică de 234 de pagini se poate dovedi mai folositoare decât tomuri de cărți de dezvoltare personală relativ mediocre care au invadat piața. Evident, vreau să citesc în continuare despre aventurile Pisicii Sfinției Sale, în următorul volum.

Vă salut cu drag!