Mâța Vinerii – Doina Ruști

Astăzi vă spun câteva cuvinte despre prima lectură a anului 2020, una foarte frumoasă și pe care vreau să v-o recomand. Cu scrierile Doinei Ruști făcusem cunoștință citind romanul Manuscrisul fanariot. Recunosc că m-a captivat acea lectură, un amestec interesant de ficțiune istorică și ceva elemente fantastice, care trebuie să spun că în lectura la care face referire acest articol, anume Mâța Vinerii, predomină.

Acțiunea este plasată tot în Bucureștiul sfârșitului de secol optsprezece, însă cadrul istoric este mai mult un pretext, de această dată, pentru ca autoarea să dea frâu liber uneia dintre cele mai extravagante compoziții care să implice o serie de personaje de-a dreptul ieșite din comun, totul pe fundalul unei capitale valahe descrisă ca un tărâm al miturilor devenite realitate.

Scrisă de această dată la persoana întâi, povestea relatează aventurile unei tinere numită Pâtca, care este de fapt Mâța Vinerii, din tradiția unui soi de magicieni numiți satorini. Aceasta ajunge din Brașov în Bucureștiul natal, convinsă că bunica ei, Maxima Tutilina, a fost executată în urma unei trădări. Ea trebuie să îl caute pe fratele Maximei, moșicul Zăval, un fel de mare maestru printre satorini. Distrasă de nebunia marelui oraș, ajunge prea târziu și îl găsește pe Zăval înjunghiat, la fel ca și pe cei doi servitori ai săi. De aici, un vârtej întreg de situații neprevăzute începe a se desfășura, având-o în centru pe Mâța Vinerii, nume secret pe care nu și-l recunoștea în fața nimănui, trecând printre cunoscuți și străini deopotrivă drept Pâtca.

De data această, elementele fantastice predomină, închegând un soi de realism magic neobișnuit, ceva aș putea spune specific Doinei Ruști, deși componente asemănătoare am mai întânit și în alte volume de povestiri fantastice, ale altor autori. Totuși, felul în care ea reușește să îmbine anumite elemente îi dă un timbru propriu, un aer specific atât în crearea acestui București așa cum nu l-ați mai văzut amintit înainte, cât și a personajelor foarte bine alcătuite. Totul, începând cu numele, înfățișarea, hainele, îndeletnicirile, dialogurile, în fine, tot acest ansamblu degajă o specie de magie proprie, autoarea manevrând cu abilitate ițele intrigii pentru a crea un roman spectaculos. Totul radiază, cuvânt cu cuvânt, în specificul unei lumi care se suprapune peste cea pe care o știm din sursele istorice ale acelui veac, o lume care, atunci când o descoperi în paginile romanului, pare la fel de firească și de plauzibilă ca oricare alta.

Din nou, pe lângă protagonistă avem o sumedenie de personaje colorate, aparținând diferitelor clase sociale și tipologii, de la robi și până la vodă, trecând prin toată pleiada de boieri, negustori, târgoveți de rând și așa mai departe. Un București cosmopolit, întocmai ca în Manuscrisul fanariot, aduce în față români, greci, turci, francezi, lipscani și alte națiuni, unite toate într-un dans, o sarabandă orientală, cu accente mistice.

Poțiunile, filtrele, retetarele, toate detaliile pe care autoarea le-a introdus în carte ca să îi dea aura misterioasă, fac deliciul acestei lecturi. Cartea bucatelor rele, o carte foarte importantă în derularea acțiunii, conține rețete culinare care au mari puteri, putând schimba chiar și mersul istoriei. Ușor-ușor, începem să desfacem ițele acestor încurcături, iar finalul a fost foarte satisfăcător, repet, din punctul meu de vedere.

Cei care sunt adepții artei culinare să citească cartea atunci când au ceva bunătăți în zonă, fiindcă actul gătitului din roman este magic în sine, iar uneori, când veți amesteca într-un ceaun cu o lingură de lemn, e posibil să vi-l amintiți pe bucătarul Silică.

Dacă sunteți printre cei care îndrăgiți ficțiunea istorică pură, care nu conține și alte elemente, chiar și așa vă recomand romanul măcar pentru frumusețea cu care este scris. Cine știe, s-ar putea să vă prindă și să vă facă să vă doriți și alte asemenea lecturi. Dacă iubiți lectura fantastică, fără a fi în același timp fanii cărților cu subiect istoric, vă veți bucura oricum de lectură, fiindcă are tot ceea ce trebuie ca să vă fascineze. Iar dacă, la fel ca și mine, sunteți fani declarați ai celor două genuri, atunci garantez o lectură deosebit de plăcută.

La începutul cărții este o hartă cu zona din București unde se concentrează mare parte din acțiune, iar coperta mi-a plăcut foarte tare – flori delicate, având în partea de jos un desen extraordinar semnat Bogdan Calciu.

Acestea fiind zise, mă bucur mult că am primit această carte cadou de Crăciun de la soțul meu, care știa că mi-o doresc și mă bucur că pot să o recomand aici, pe blog.

Dacă ați citit acest roman sau aveți o altă recomandare de lectură de la Doina Rusti, vă aștept cu drag impresiile în secțiunea de comentarii.

Lecturi plăcute în noul an!

Advertisement