A doua cursă – Marina Costa

Iarna trecută am avut plăcerea să descopăr scrierile autoarei române contemporane Marina Costa. Stilul ei proaspăt și simplu, dar și subiectele deosebite abordate – în special ficțiunea istorică, care mie îmi place foarte tare, se știe – totul frumos asezonat cu tradiții, obiceiuri, muzică și dansuri, m-au convins și astfel am citit atât romane, cât și proză scurtă sub semnătura sa.

Zilele acestea am avut din nou prilejul să mă delectez cu un roman marca Marina Costa, și nu oricare, ci continuarea primei cărți citite de mine dintre ale autoarei.

Mă refer, bineînțeles, la Echipajul, despre care am vorbit AICI. A doua cursă continuă firul epic de acolo, călătorind ca prin minune peste douăzeci de ani, pe valurile Dunării și ale Donului, alături de Serghei, unul dintre personajele cele mai tragice din Echipajul. Dacă nu ați citit acel prim roman, cel mai probabil personajele despre care vă voi vorbi aici nu vă vor spune mare lucru, deși voi încerca pe cât posibil să evit spoilerele. Vă recomand călduros să citiți Echipajul, un frumos roman al adolescenței și maturizării, iar apoi sigur veți fi curioși în legătură cu viitorul eroilor de acolo.

Marina Costa ne transportă din nou în orașul său de suflet, Brăila, unde după un lung exil pune iarăși piciorul Serghei Melnic, un om schimbat, dar încă bântuit de trecut. Surorile sale și-au construit vieți împlinite alături de aleșii lor, dar Serghei încă se mai luptă cu fantasma iubirii pierdute, în sufletul lui melancolic și înclinat înspre nostalgie. Părăsește însă Donul pentru a reveni la origine, la Dunărea sa iubită.

Cartea începe furtunos, cu un moment de mare tensiune, în momentul în care Serghei află ca iubita sa a fost răpită de Anghel, vechiul lui dușman, care vrea să se răzbune pentru anii de închisoare pe care i-a făcut în urma denuntului tânărului marinar de pe vremuri. Pune la cale un plan de eliberare a acesteia, alături de câțiva prieteni loiali.

Între timp, până să aflăm deznodământul acestei ciudate întâmplări, autoarea face lumină în ceea ce privește noua relație a lui Serghei. Aflăm astfel cine este iubita acestuia și cum s-a înfiripat această relație, între două inimi lovite de soartă, aflate la vârsta maturității. Suntem martorii nașterii acestei noi șanse la iubire, o a doua cursă spre fericire, dacă prima s-a împotmolit, așa cum bine reflectează protagoniștii poveștii.

Serghei a reușit să își învingă viciul băuturii, iar întoarcerea în sânul comunității de rude și prieteni are un efect benefic pentru el. Găsește de lucru pe vasul comandat de Miltiad Zepo, fratele vechiului său rival, Leftheris. De Ziua Marinei o întâlnește pe ea, Aliona, femeia care a fost sprijin pentru sora lui mai mică, Nastea. Aceasta este văduvă, o fire singuratică, cu aceeași înclinație către melancolie ca și Serghei. Relația lor e urmărită pas cu pas, din momentul în care se înfiripă, cu multă teamă, dar și speranță.

Autoarea Marina Costa, așa cum ne-a obișnuit, ne prilejuiește călătorii în zona Dunării, cu detalii dintre cele mai interesante: mănăstiri, legende, ba chiar și restaurante cu specific, fie în Brăila sau chiar în București, unde are loc o parte a acțiunii, fiind locul unde locuiește Aliona. Aceasta, deși rusoaică la origine, trebuie să se obișnuiască cu tradițiile staroverilor, tradiții care sunt descrise într-un mod detaliat, foarte bine documentat.

Autoarea atinge din nou una dintre temele ei dragi – înfrățirea spiritelor diferitelor etnii – fie prin dragoste, fie prin prietenie. Puterea sentimentelor nobile este suficient de mare cât să dărâme barierele. Pe de alta, nu scapă prilejul să prezinte și pleiada de schimbări văzute prin ochii lui Serghei, plecat timp de douăzeci de ani, schimbări nu întotdeauna în bine, cauzate de indiferența autorităților în ceea ce privește orașul, Dunărea și multe alte aspecte.

Marina Costa își folosește talentul pentru a lega ițele trecutului, prilejuind revederea cu personaje îndrăgite din Echipajul, cum ar fi Marina, fosta iubire a lui Serghei, soțul ei, grecul Leftheris, Theodoros și Mura, Nastea și Dasa, precum și copiii tuturor acestora. Mi-ar fi plăcut să aflu ce s-a întâmplat cu Virgil și Lemoni, două personaje foarte simpatice mie din vechiul echipaj.

Autoarea ne ține în suspans în timp ce conturează evoluția relației între Serghei și Aliona, dezvăluind mai aproape de final cum se desfășoară salvarea Alionei, dar și hotărârile pe care le iau personajele ulterior.

Avem, bineînțeles, nu numai muzică și dans, descrieri ale costumelor populare și ale diverselor obiceiuri, dar și o paletă bogată de preparate culinare care îți lasă gura apă (un plus din punctul meu de vedere 😀 )

Coperta este din același registru estetic și cromatic cu cea a primei părți, având în centru un peisaj dunărean. Împreună creează un ansamblu armonios.

O carte plină de romantism, dar nu unul caracterizat de văpăile tinereții, ci de flacăra mai domoală, dar puternică, a iubirii celor care au prins “a doua cursă”, Aliona și Serghei.

Eu vă invit să descoperiți poveștile de viață din aceste două romane, pline de prospețime, dar totodată foarte bine documentate. O lectură plăcută, aerisită, cu un farmec aparte, o îmbinare reușită de tradițional și modern, de trecut și prezent.