Cum se formează cititorii?

sursa: pikrepo.com

Anul trecut a fost decretat anul cărții de către autorități. Sunt curioasă dacă a făcut cineva o statistică despre impactul acestei inițiative asupra numărului de cititori sau a vânzărilor de carte – dacă aveți cunoștință de așa ceva, vă rog să lăsați un comentariu cu detaliile.

Din ceea ce am văzut eu, nu s-a întâmplat mare lucru. Editurile, autorii s-au străduit să promoveze lectura, atât cât a putut fiecare. Cât de mult s-au implicat autoritățile în acest demers, ați putut să observați fiecare în parte.

Ne plângem adeseori că românii nu citesc, dar întrebarea cu care trebuie să începem este:

Cum se formează cititorii?

Primul răspuns oarecum logic, care ne vine în minte este școala. Aud adesea că tinerii nu citesc și multe alte afirmații asemănătoare. Sincer, nu cred că procentul tinerilor care nu citesc este mai mare decât al altor categorii de vârstă, în afară de pensionari poate, care au timp mai mult pentru lectură, privind obiectiv, comparativ cu celelalte grupe de vârstă. Pe de altă parte, să nu uităm că mulți tineri citesc, deși mai puțin la modul clasic. Manga, romane grafice, benzi desenate pot fi un prim pas pentru a prinde interes pentru lectură. Revenind la școală, oferta de lectură din programă a fost rareori considerată drept tentantă. Cu toate acestea, unii profesori de literatură au început să vină cu idei care să îi stimuleze pe cei mai tineri cititori să prindă drag de lectură.

Cluburi de carte, schimburi de cărți

De exemplu, au organizat cluburi de carte, unde elevii pot să își expună părerile și impresiile într-un cadru mai informal decât ascultarea clasică sau testele seci. Cei care citesc pot fi recompensați cu puncte în plus, fapt care, contrar a ceea ce cred unii, chiar îi motivează pe mulți elevi, mai ales pe cei care nu excelează la teorie literară sau dificultăți gramaticale. Au astfel ocazia să ia o notă mai bună și să aibă ceva de spus. Alții au organizat carte călătoare, de multe ori din biblioteca proprie. Cum funcționează acest lucru? Doritorii se înscriu pe o listă, iar cartea respectivă e ținută de fiecare participant o perioadă stabilită prin comun acord (de exemplu două săptămâni), după care merge la următorul din listă. Se practică inclusiv pe grupurile de lectură de pe facebook (unii dintre voi sigur știți).

Clubul de lectură are mai mult succes dacă se propun cărți aflate între preferințele elevilor, care să poată vota o carte pe care să o citească în luna respectivă. Pentru început, se recomandă cărțile mai subțiri, mai tentante prin subiectele abordate, prezența dialogului și a umorului, urmând să se treacă treptat inclusiv la clasici, potriviți fiecărei vârste. Există, bineînțeles, și impedimente, dintre care cel mai mare este accesul la aceste cărți. Nu toți elevii le au în bibliotecă sau își permit să le cumpere, iar în bibliotecile publice sunt puține exemplare. Se poate rezolva fie printr-o organizare temeinică, fie prin sponsorizări.

Acolo unde acest lucru este dificil, o idee foarte bună este schimbul de cărți. Elevii sunt încurajați să împrumute unii de la alții, într-un mod cât mai organizat și cu simt de răspundere. Aceste împrumuturi îi ajută pe tineri să aibă grijă de cărți, să învețe să folosească semne de carte și să protejeze cărțile de diverse incidente neplăcute.

Oferta din manuale

Manualele noi de gimnaziu conțin texte destul de interesante, care mie îmi plac mai mult decât ceea ce studiam noi odată. Aruncând un ochi prin manuale, am remarcat o serie de nume. Bineînțeles, nu le menționez aici pe toate, din toate manualele, doar dau câteva exemple de autori ale căror texte au ajuns în manuale: Ionel Teodoreanu, Vladimir Colin, Al. Mitru, Adina Popescu, L.F. Baum, I.L. Caragiale, Antoine de Saint-Exupery, Johanna Spyri, Mark Twain, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu, Radu Tudoran, Veronica D. Niculescu, Mihai Eminescu, Matei Vișniec, Marin Sorescu, Mihail Drumeș, Ana Blandiana, Mihail Sebastian, Victoria Schwab. Recomandările de lectură din manuale sunt și ele de reținut (exemplu Fredrik Backman – Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Yann Martel – Viața lui Pi, Alexandru Macedonski – Nopți, rondeluri, Rabindranath Tagore – Luna în creștere, C.S. Lewis – Cronicile din Narnia etc.), Le găsesc pe toate foarte promițătoare.

Acum, nu pot spune că există doar jumătatea plină a paharului. Deși manualele sunt mai ofertante, programa rămâne excesiv de stufoasă și deloc eficientizată, atât la limba și literatura română cât și la alte materii. Numărul de ore este mare, volumul de teme pentru acasă rămâne încă foarte ridicat, în ciuda asigurărilor autorităților că vor lucra la aceste aspecte. Sincer, copiilor le rămâne foarte puțin timp pentru lectură, dacă aceasta nu e deja o mare pasiune pentru ei. E normal să se joace și pe calculator, să deseneze sau să facă sport, fiecare după înclinațiile pe care le are.

Se spune că dacă părinții citesc, copiii vor citi și ei. E mai mult un mit, cunosc nenumărate exemple în care nu se aplică, într-o direcție sau alta. Evident, acolo unde există o bibliotecă în casă și încurajare din partea părinților, sunt șanse mai mari ca un copil să fie atras de cărți de la o vârstă mai fragedă.

Evenimente

Editurile și autorii au început să aibă inițiative frumoase, de a vizita licee și de a promova lectura în rândul elevilor. Este important ca tinerii să vadă că scriitorii de azi sunt oameni faini, deschiși la minte, cu care se poate comunica frumos – cei care sunt astfel, bineînțeles. Da, vânzările cresc atunci când te implici, când te promovezi decent, cum se cuvine. Marketing-ul agresiv merge pe termen scurt, pentru ceva cu bătaie lungă îți trebuie un strop de stil.

Am tot scris până aici despre cum formezi un cititor tânăr, dar cum oare se formează cititorii maturi? Cum îi putem convinge pe cei care au ieșit de mult de pe băncile școlii de beneficiile lecturii? Aici aștept părerile și propunerile voastre.

Atenție! Nu consider în niciun caz că oamenii care nu obișnuiesc să citească sunt inferiori celorlalți. Cunosc oameni extrem de inteligenți, cu bun-simt, cu o cultură generală solidă, cu care poți să porți discuții foarte satisfăcătoare, fără să stea toată ziua cu cartea în mână. E valabil și viceversa: oameni care citesc mult, dar foarte închiși la minte, puși tot timpul pe scandal și fără pic de grație. Consider că este bine a promova lectura fiindcă fiecare poate găsi ceva pe placul lui în cărți. Nu întotdeauna lectura te poate face mai deștept, dar te poate face mai fericit. Depinde doar de fiecare dintre noi.