Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni – Mario Giordano

Tusica Poldi

Cea mai recentă lectură, Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni, mi-a produs o stare de bună-dispoziție foarte necesară în aceste prime zile de primăvară, când ne simțim puțin devitalizați de iarna ce a trecut, care nu a fost foarte grea, dar destul de umedă prin părțile unde stau eu. Aveam nevoie de o doză din soarele Siciliei, din peisajele de acolo și toată atmosfera aceea cu chef de viață. M-a tentat acest roman după ce am citit recenzia semnată de Tyna, pe Delicatese literare. 🙂

Așa a gândit și tușica Poldi din Munchen, atunci când și-a împachetat valizele și s-a hotărât să se mute în Sicilia, de unde se trăgea soțul ei Peppe, care murise. Acolo locuiau cele trei cumnate ale ei, Teresa, Caterina și Luisa, însă Poldi voia să își găsească o casă pe placul ei, cu vibrația pozitivă necesară.

Poldi, deși o fire foarte voluntară și plină de pasiune, suferea. Depresia o incoltise, iar băutura devenise un refugiu. Povestea este redată într-un stil aparte de nepotul scriitor al lui Poldi, al cărui tată fusese frate cu Peppe și celelalte trei mătuși. Din interacțiunile lui cu Poldi și din propriile sale cuvinte, reiese că acesta este un tânăr cu un venit deloc stabil și cu o inspirație la fel de capricioasă. Din când în când, vine din Bavaria să scrie în camera de sub pod, pusă la dispoziție cu generozitate de Poldi, pe numele ei oficial Isolde Oberreiter. Fiica unui fost inspector de poliție, aceasta are o capacitate nelimitată de a intra în miezul unor întâmplări neobișnuite, dar și o curiozitate nestăvilită.

Poldi are o mare dispoziție de a trăi, de a experimenta, cu toate acestea suferința o face uneori să își aștepte sfârșitul. Oscilează cumva între o stare și alta, dar nu renunță la a face ceea ce îi place. După mutarea cu surle și trâmbițe într-o localitate siciliană pitorească, începe să se adapteze societății de acolo. Trebuie spus că o face cu multă nonșalanță, fiind o persoană de-a dreptul redutabilă. Nu vă gândiți că, fiind sexagenară, e o bătrânică fragilă, precum alte eroine de roman polițist care își bagă nasul în anchete. Poldi este un adevărat vulcan, poate de aceea se simte și atât de bine aproape de Etna.

Intriga se dezlănțuie atunci când Valentino, un tânăr din împrejurimi care o ajuta la treburi, dispare fără urmă. Poldi îl găsește câteva zile mai târziu pe o plajă din apropiere, fără viață. Cineva îl executase cu o lupara, o armă destul de obișnuită în zonă. Zăpăcită, ea sună atât la Poliția de Stat, cât și la Carabinieri, încurcând lucrurile încă de la început. La descoperirea acestei crime, Poldi a jurat în sinea ei să îl găsească pe ucigaș și să îi facă dreptate lui Valentino. Când în schemă intră un polițist apropiat de vârsta ei, însă foarte sexy, comisarul Vito Montana, acesta este doar un motiv în plus pentru ca Poldi să se implice din ce în ce mai mult în anchetă.

Protagonista declanșează o avalanșă de acțiuni: participă la viața comunității, la evenimente sociale, face cunoștință cu oameni proeminenți din zonă, cum ar fi interlopul local, Russo, Mimi Belfiore, un nobil bătrân din dinastia Bourbonilor, Valerie, o nepoată a acestuia care locuiește într-o fermă dărăpănată, dar fermecătoare, signora Cocuzza, proprietara tristă a unui bar și multe alte figuri pitorești. Între aceștia, se remarcă rudele lui Poldi, cele trei surori, Martino, cumnatul expert în tot ce ține de Sicilia și câinele Totti, un patruped simpatic botezat după căpitanul de la A.S. Roma.

Poldi conduce în paralel cu comisarul Montana propriile investigații, descoperind din ce în ce mai multe indicii despre secretele din zonă.

Leii sicilieni sunt faimoși, aceste statui ornând multe dintre vechile ferme și conace. Unul dintre ei joacă un rol important în toată această chestiune încurcată. Poldi și Montana elimină pe rând suspecții de pe listă, iar cercul se strânge mult, punând-o, bineînțeles, pe eroină în situații periculoase.

Cum se încheie această aventură, veți afla citind romanul. Eu pot să vă spun că are de toate: crime noi și mai vechi, petreceri, excursii, mister și dragoste. Sper ca editura să traducă următorul roman din această serie cât mai curând, fiindcă tușica Poldi este un fenomen de urmărit.

Încă un plus îl reprezintă traducerea foarte reușită a lui Alexandru Szollo, dar și coperta care m-a atras de la prima vedere.

Recomand romanul cu multă căldură, pentru o atmosferă bine realizată, umor și delicii siciliene.

17 thoughts on “Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni – Mario Giordano

  1. Pingback: Detectivă de ocazie – Laura Stanciu | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.