sursa: pikrepo.com
Deșerturi ale noastre, norilor,
Voi plini de ploaie și de ploaie beți,
Șuvoi de viață azi peste poeți
Revarsă apa sfântă, florilor.
❤
Natura ne-ncetat ne-arată
Sclipind în milioane de lumini
Monede de-aur lucind între spini
Și calea tăinuită, fermecată.
❤
De unde vine, încotro se-ndreaptă
Prin dulci apusuri și prin aspri zori?
Lumina stelelor coboară uneori
Sub norii grei, se schimbă lumea toată.
Foarte frumos, te felicit, Ana! Licăreşte speranţa!
LikeLiked by 1 person
Intotdeauna! ❤
LikeLiked by 1 person
Foarte frumoasă, așa cum sunt de altfel toate poeziile tale. ❤
LikeLiked by 1 person
Multumesc, Roxi! ❤
LikeLike
Fruuuuuuumos!!!! ❤
LikeLiked by 1 person
Te pup, Diana! ❤
LikeLiked by 1 person
Foarte frumos!
LikeLiked by 2 people
Multumesc mult! ❤
LikeLiked by 1 person
”Monede de-aur lucind între spini” Frumos!
LikeLiked by 1 person
Multumesc! ❤ Sanatate!
LikeLiked by 1 person
Tare frumoasa poezie! 🙂 E despre coronavirus? 😀
LikeLiked by 1 person
Nu ma gandeam la el cand am scris-o, pur si simplu la natura si la faptul ca suntem parte din natura. Iar natura gaseste mereu o cale, la fel trebuie sa facem si noi. Sa nu renuntam.
LikeLiked by 1 person
Mi-a plăcut! E așa ca o ploaie binecuvântată!
LikeLiked by 1 person
Multumesc tare mult! ❤
LikeLiked by 1 person
Minunat! Felicitări!
LikeLiked by 1 person
Multumesc mult! ❤
LikeLike
Cu fiecare vers, ne mai dezvălui un strop din universul minunat din tine! ❤️
LikeLiked by 1 person
Sunt foarte recunoscatoare! ❤
LikeLiked by 1 person