Nocturna (II)

sunrise-2083074_960_720sursa: Pixabay.com

Când noaptea neagră pare și cerul o genune,

Iar vântul geme aprig dintr-un cotlon de lume,

În bezn-o vatră cauți, pierdut și obosit

De anii cei amarnici ce te-au secătuit.

Doar umbra te-nconjoară cu cenușii fiori

Și nu mai crezi pe lume că mai există zori,

Nu mai există stele ca să mai dea lumină

Și luna-i prăbușită în bezna cea deplină,

Ruină sângerândă, relicva unei vremi

Pierdută-n amintirea de care te mai temi.

Și câmpul ți-e dușman, pădurea te-ngrozeste,

Însăși esența lumii, un ochi ce nu clipește,

Când crezi că tot și toate sunt numai în zadar

Deodată-n miez de noapte clipește-un felinar.

Când ai crezut că nu-i ieșire din astă neagră noapte

Descoperi o lumină, iar zorii sunt aproape.

22 thoughts on “Nocturna (II)

  1. Văd c-am citit-o, de ce n-oi fi zis nimic… nu știu. Dar, iată, am citit-o acum ca prima oară, nu am recunoscut-o în sine, în schimb ți-am recunoscut romantismul ( ca stare, curent – cum am stabilit). Vădit și impresionant. Curge ca apa pe lîngă luntrea cu poeți, deja nu mă mai mir de cîrmaci ❤

    Liked by 1 person

    • Da, ti-am zis, sincer nu mi-a venit in minte sa ma incadrez eu pe mine intr-un curent pana cand ai sesizat tu anumite aspecte. Acum, daca stau sa ma gandesc, elemente sunt destule… 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.