Minciunile lui Locke Lamora – Scott Lynch

Minciunile lui Locke Lamora

Era ceva timp de când îmi făcea cu ochiul această serie – Ticălosul gentilom, de Scott Lynch. Am primit Minciunile lui Locke Lamora cadou de la Geo, care știe foarte bine gusturile mele.

Acesta este romanul de debut al autorului, dar ce debut! Se vede că a pregătit cu foarte mare grijă această poveste și a rezultat o lectură cu totul și cu totul aparte.

În primul rând, worldbuilding-ul. Deși este foarte clară apartenența romanului la genul fantasy-epic, Lynch a ales să nu plaseze acțiunea într-un cadru medieval, așa cum poate am fi tentați să credem, la prima vedere. Orașul în care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii acestui prim volum se numește Camorr și este cumva construit pe tiparul Veneției secolului al optsprezecelea – un oraș străbătut de canale, împărțit în multe cartiere, de la cele mai bogate la cele mai rău-famate, cu o notă specifică. Orașul acesta, precum și altele din această lume creată de Lynch au fost construite pe ruinele unei vechi civilizații misterioase, cea a eldrenilor, despre care nu se știe mare lucru, decât că au lăsat în urmă numeroase construcții dintr-un material cu totul aparte, numit de locuitori Sticlă-Străveche. Astfel, în Camorr există cinci turnuri foarte înalte construite din acest material, dar și alte fragmente de edificii sau poduri. Materialul degajă la crepuscul o lumină neobișnuită, scăldând orașul în ceea ce poartă numele Lumina-falsă, care durează circa o oră, după care se stinge, lăsând iluminatul în baza globurilor alchimice. Alchimia este o știință foarte dezvoltată în această lume, multe invenții apărând pe baza ei. Deși armele sunt, în cea mai mare parte, cele clasice albe, atmosfera nu este deloc una medievală, nici una de referință steampunk, cel puțin până aici. În plus, există magie, și încă foarte puternică, dar care nu apare la orice colț de stradă.

Orașul are două fețe – cea oficială, lumea nobililor, a negustorilor și a gărzilor, condusă de Ducele Nicovante, dar și cea ascunsă, a tuturor infractorilor din oraș, condusă de Capa Barsavi.

Locke Lamora însă are o mulțime de fețe. Copiii orfani din Camorr nu aveau prea multe șanse: fie erau vânduți ca sclavi în alte părți, fie intrau sub “protecția” unor interlopi. Un astfel de ins este Făuritorul-de-Hoți, care are o întreagă rețea de pungași mici ascunsă într-un vechi cimitir, mare cât un deal întreg – Dealul Umbrelor. Aici ajunge și micul Locke Lamora, care trăise o vreme pe străzi pe cont propriu, supraviețuind din diverse furtișaguri. Când Locke se evidențiază în cadrul grupării într-un mod foarte primejdios, în ciuda vârstei fragede, bătrânul decide să scape de el și îl vinde lui Lanțuri, un preot orb al ordinului lui Perelandro, patronul celor oropsiți de soartă. Acesta obișnuiește să cerșească în fața templului, alături de ajutoarele sale, legat fiind în lanțuri de templu, de unde și numele. Ajuns acolo, Locke descoperă o altă lume, un alt tip de a fura. Părintele Lanțuri duce o viață dublă: ziua este un preot respectat de comunitate, iar noaptea conducătorul unui mic grup exclusivist, Ticăloșii Gentilomi. La sosirea lui Locke, din grup făceau parte doi frați gemeni puțin mai mari decât el, Calo și Galdo Sanza, precum și o fată, Sabetha, despre care numai auzim în acest volum, ea neapărând deloc în carne și oase.

Locke Lamora

Autorul prezintă trecutul și prezentul în planuri alternative. Prezentul are parte de o construcție în linie succesivă, în care se intercalează din loc în loc interludii, de unde aflăm amănuntele legate de trecut, modul în care părintele Lanțuri și-a educat tinerii discipoli, cărora li se mai alătură un tovarăș, Jean Tannen, precum și ce rol avea fiecare în cadrul grupului, roluri bazate pe aptitudinile fiecăruia. Orfanii primesc o educație fascinantă, practic ei nu devin doar niște simpli hoți, ci niște adevărați artiști ai escrocheriilor, ceea ce în engleză este denumit drept con artist. Cel mai talentat la scheme, care ajunge garrista (lider al unei grupări interlope în Camorr) este chiar Locke Lamora.

Îl descoperim astfel la douăzeci de ani după ce a intrat în această lume organizată, alături de Calo, Galdo, Jean și Goangă, cel mai tânăr membru al grupării. Sabetha, care se pare că este femeia pe care Locke o iubește, este plecată la mii de mile depărtare. Locke pune la cale lovitură după lovitură, ducând mai mult decât o viață dublă. Considerați de majoritatea lumii interlope, în frunte cu Capa Barsavi, doar o bandă de hoți mărunți, Ticăloșii Gentilomi sunt de fapt printre cei mai mari hoți din Camorr, cu acțiuni extrem de complexe care fac pagube de zeci de mii de coroane în bugetul nobililor. Aceste lovituri au ajuns și la urechile Nocturnilor, serviciul secret al Ducelui, însă nimeni nu știe cine e Ghimpele din Camorr, mintea din spatele unor lovituri foarte elaborate și bine gândite.

Tocmai cu o asemenea acțiune îndrăzneață începe și firul narativ al prezentului, unde Ticăloșii Gentilomi sunt gata să mai câștige o sumă fabuloasă, printr-un plan minuțios, foarte bine pus la punct, bazat pe o serie de identități false și o poveste construită cu mare grijă. Victimele escrocheriei ar fi Don și Dona Salvara, doi tineri nobili.

beginning the Don Salvara game

Planul merge ca uns, însă în oraș sosește o amenințare: Regele Cenușiu, un individ misterios și extrem de periculos, care vrea să pună capăt domniei lui Capa Barsavi. El beneficiază de serviciile extrem de costisitoare ale unui Mag-Juruit, alături de care este practic invincibil. Locke și oamenii lui se trezesc târâți într-o luptă de proporții chiar la vârful lumii interlope camorrene, ba mai mult, în mijlocul unui complot care are drept țintă toată lumea bună a orașului, Ducele și nobilimea.

Faptul că protagonistul principal nu este nici erou, nici anti-erou, nici vreun războinic desăvârșit, nici vreun mag sau avatar,  aduce o prospețime aparte acestui prim volum. Locke nu este cel mai bun la bătaie, fiind mai degrabă mediocru în această arie de expertiză, dar mintea sa este cea care îl scoate din încurcătură (sau îl bagă în necaz, în funcție de situație 🙂 ). Are niște atribute innăscute pentru meșteșugul pe care îl desfășoară, pe de altă parte putându-se baza pe ceilalți tovarăși din trupă. Deși în acest volum nu sunt foarte multe elemente de romance, acest fapt este compensat cu vârf și îndesat de un bromance emoționant, legătura dintre Locke și membrii grupului său fiind la cele mai înalte niveluri când vine vorba de sentimente.

Recomand călduros acest roman. Fanii genului vor găsi în Locke Lamora un protagonist aparte, cu lumini și umbre, pe care îl vor îndrăgi. Eu sigur l-am îndrăgit și sunt nerăbdătoare să aflu ce aventuri îl mai așteaptă pe Locke și pe cei cu care își intersectează drumurile.

Parțial, Locke mi-a amintit de unii eroi din cărțile de aventuri, acei eroi care se conduc după un cod al onoarei propriu, chiar dacă nu respectă legile societății. Aștept cu mare interes să cunosc mai mult din lumea plăsmuită de Scott Lynch, acum că Locke Lamora se îndreaptă către alte zări, fiind nevoit să părăsească, pentru moment cel puțin, Camorrul.

18 thoughts on “Minciunile lui Locke Lamora – Scott Lynch

  1. Pingback: Pirații mărilor roșii – Scott Lynch | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.