Mesagerii ploii – Ismail Kadare

mesagerii-ploii

Am citit Călărețul cu șoim de Ismail Kadare și recunosc că m-a impresionat mult stilul autorului. În afară de faptul că stăpânește foarte bine tehnica de scriere, modul în care reuseste simultan să argumenteze, să trezească emoții și să determine cititorul să chibzuiască la cele scrise este de-a dreptul impresionant.

Am ales Mesagerii ploii fiindcă are inspirație istorică, descriind asaltul asupra cetății Kruje din 1450. Recunosc că, în afară de multele bătălii purtate de otomani cu ai noștri în secolul al XV-lea, nu am mai citit despre alte campanii din același secol, duse de ei în alte locuri, cum ar fi pe acest tărâm al Albaniei, atât de încercat și el.

Cartea este scrisă, surprinzător, din perspectiva dublă, atât a atacatorilor cât și a asediaților, cu accent pe tabăra otomană. Secvențele unde este descris punctul de vedere din cetate apar înaintea fiecărui capitol, relatate la persoana I de către un narator anonim.

În tabăra otomană, acțiunea este redată la persoana a treia, autorul mutând reflectorul de la un personaj la altul, fie el Tursun-pașa, conducătorul armatei, Mevla Celebi, cronicarul, Sarudja, expertul în artilerie grea, intendentul-șef, o persoană foarte misterioasă, medicul Siri Selim și alți demnitari. Figuri mai puțin importante în angrenajul militar își au și ei locul lor în acest cadru de război, de exemplu astrologul demis, ienicerul Tuz Okcean sau poetul orbit Sadedin.

Țesând cu pricepere firele narative, Ismail Kadare dă viață unor scene foarte realiste din împrejurările unui asediu, unde cei hotărâți să cucerească cetatea cu orice preț apelează la toate metodele noi și vechi pentru a reuși acest lucru. Nu o să vorbesc prea mult despre ce metode anume pun ei în aplicare pentru a duce la căderea cetății, pot spune doar că s-au făcut eforturi dintre cele mai mari pentru acest lucru, fără sorți de izbândă. Nu vreau să vă pagubesc de niște amănunte foarte interesante în ceea ce privește știința asediilor, deși multe le sunt cunoscute celor care îndrăgesc romanele cu temă istorică, așa cum îmi erau și mie. Ismail Kadare are însă un stil de a le reda cu foarte mare intensitate, ca și cum s-ar petrece chiar în fața ochilor noștri. Nici cei din cetate nu stăteau foarte bine, siliți să trăiască în permanență cu groaza că defensiva le va fi străpunsă în cele din urmă.

Frământările uriașei armate otomane sunt cu adevărat teribile, forța lor de atac este considerabilă, însă cei din cetate se bucură de sprijinul unuia dintre cei mai mari generali ai vremurilor din toată Europa, Skanderbeg, supranumele lui Gheorghi Kastrioti. Din munți, acesta lansa la vreme de nevoie atacuri nocturne asupra taberei turcești, ținându-i pe jar chiar și numai prin faptul că știau că se află acolo, în noapte, putând să lovească oricând pe neașteptate. Apărătorii erau încurajați să știe că liderul lor e liber să hărțuiască convoaiele cu provizii ale otomanilor, venite de la Venețieni sau să încerce alianțe și orice strategii pentru a împiedica armata turcă să se bucure de o victorie care ar fi reprezentat un dezastru pentru țară.

Scenele de luptă, precum și viața taberei sunt descrise cu iscusință, autorul omniscient intrând parcă în mintea combatanților și revelând speranțele, temerile, ambițiile sau, pur și simplu, gândurile lor. Fiecare om din armată avea nu numai propria agendă și propriile responsabilități, dar și idei diferite despre cum ar trebui abordat asediul. Nici măcar în marea armata otomană, care a supus atâtea teritorii, nu se putea vorbi de armonie, fiind mai multe grupuri de interese care se înfruntau, uniți doar de același obiectiv: cucerirea. Veți afla ce anume a stat între această armată și scopul său, e ceva foarte interesant. Sunt anumite lucruri pe care oamenii nu le pot controla, chiar dacă poate au impresia că o fac, mai nou.

Citind o astfel de carte, realizez întotdeauna cât de complexă e istoria, câte perspective are, motivațiile fie de o parte, fie de cealaltă sau, cum a spus marele nostru poet “ce-i mâna pe ei în luptă“. Dacă perspectiva apărătorilor ne este foarte cunoscută nouă, ca popor, cea a cuceritorilor pune pe gânduri. Oare ce face ca anumite națiuni să își dorească un expansionism continuu? Deși a trecut vremea marilor cuceriri și a marilor imperii de odinioară, tendința a rămas. În secolul XX ne-am confruntat cu cele două mari flageluri, nazismul și comunismul, dintre care primul a declanșat mari pierderi de vieți omenești și un război unde s-a folosit pentru prima dată o armă atomică, iar ultimul a durat zeci de ani și a lăsat urme adânci peste tot în lume. Să se fi oprit aceste tendințe în secolul XXI? Evident că nu, ar fi naiv să ne imaginăm asta.

Un lucru e cert: în secolul XV au existat mari conducători, mari strategi, fie că vorbim de Skanderbeg, de Vlad Basarab, de Iancu de Hunedoara sau Ștefan cel Mare și, bineînțeles, de Mehmet al II-lea. Cu toate dificultățile acelor vremuri, știai cine e dușmanul, ce intenții are, îl puteai privi în ochi, ba chiar ii puteai înțelege motivațiile, ceea ce ajuta la întocmirea unor strategii contraofensive. Azi? Vedeți și voi ce și cum.

Recomand călduros acest roman, o lectură complexă, în același timp instructivă dar și cu o componentă filosofică, prin cuvintele intendentului-șef care analizează destinul popoarelor și modul în care acestea reușesc să supraviețuiască, chiar și când sunt supuse oprimărilor de tot felul.

.

 

19 thoughts on “Mesagerii ploii – Ismail Kadare

  1. Un conducător sociopat, ascociat cu spiritul de turmă… “îi mîna pe ei în luptă” și-i mai mînă. Cîtă dreptate ai cu dușmanii de ieri și de azi 🙂
    De Ismail Kadare am citit doar Aprilie spulberat. Cîndva, dar mi-a rămas pînă azi fiorul acela de primitivism descris cu măiestrie.

    Liked by 2 people

  2. O sa-l citesc si eu. Imi place mul tScanderbeg. Cand am fost in Albania, in 2006, m-am indragostit de aceasta tara. Stiam cate ceva de dinainte, si s-au bucurat ca puteam discuta despre Scanderbeg, despre Ali Pasa, despre Moshopole, din care multi spun ca le sunt stramosii originari. S-au bucurat si ca stiam despre cantareata lor, Eli Fara (atunci nu stiam ca si ea e de origine aromana). Iar un vanzator de CD_uri din piata, care mi se lauda ca are muzica americana si italieneasca moderna, s-a bucurat si mai tare cand l-am intrebat daca are Eli Fara si serenade din Korcea (muzica specifica zonei). Ca americani si italieni aveam si acasa, pe toate colturile…

    Liked by 2 people

  3. Foarte reușită recenzia! Am fost și eu de curând în Albania și am aflat mai multe informații extrem de interesante despre Skanderbeg. Cred că mi-ar plăcea această carte. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.