La marginea lumii – O. G. Arion

La marginea lumii

Astăzi o să scriu câteva cuvinte despre o carte foarte dragă mie, la crearea căreia am asistat, pas cu pas, cu emoție și încântare. Motivul unei atare reacții este simplu: aparține unuia dintre genurile mele preferate, epic fantasy, un gen pe care mi l-am dorit cât mai reprezentat și în literatura română contemporană. Nu numai atât, dar majoritatea autorilor mei preferați ai genului sunt bărbați, recunosc acest lucru fără nicio tresărire. Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că, până de curând, puține autoare se încumetau în a aduce în romanele lor elementele care, de regulă, se împletesc pentru a compune un epic fantasy complex, eventual cu tente grimdark. Eu am pus deja ochii pe câteva nume, însă nu au fost încă traduse la noi, în afară de Robin Hobb, o mare scriitoare pe care deja am recomandat-o.

Mare a fost deci bucuria mea și mari așteptările atunci când am auzit că O.G. Arion, mai exact Oana Gabriela Arion, a hotărât să încerce aceste ape prea puțin navigate aici, în zona noastră, dar foarte bine reprezentate internațional. Spre deosebire de low fantasy, al cărui subgen cel mai cunoscut este cel urban, setat în lumea contemporană și populat cu diferite creaturi supranaturale (demoni, vampiri, vârcolaci, vrăjitoare etc.), cel epic s-a desprins din high fantasy, al cărui reprezentant de seamă a fost și este încă marele Tolkien. Totuși, de la clasicele cu elfi și orci ale secolului trecut, în zilele noastre epic fantasy a ajuns unul dintre cele mai complexe genuri, reușind să înglobeze în paginile cărților elemente de inspirație istorică și mitologică, strategie militară și lupte, thriller, horror și mystery-crime, romance , steampunk și chiar filosofie, în unele cazuri.

Ceea ce face diferența între low și high este, în primul rând, cadrul, numit în engleză worldbuilding. Pe o astfel de temelie se ridică măreț și La marginea lumii, unde autoarea a construit cu migală o lume aparte – continentul Merikas. După cum putem vedea pe una dintre hărțile minunate prezente la începutul volumului, pe acest continent există nouă state, fiecare diferit de celălalt prin așezare geografică, resurse, obiceiuri, stil de viață, populație și așa mai departe. Pagină după pagină, autoarea împletește firele narative cu descrieri ample, fascinante ale locurilor pe unde aventura îi poartă pe protagoniști, creând o fantezie de culoare locală cum rar întâlnești.

Totul pornește când, într-o zi frumoasă de început de vară, tânărul Aserthe părăsește, pe ascuns, cetatea Elenthal, acolo unde se află castelul Eff, reședința seculară a regilor Elandriei. Aserthe, care este fiul cel mare al regelui Trephor, își dorește mai mult decât orice să exploreze, să vadă lumea despre care a citit în manuscrisele și pergamentele Marii Școli din Lokkras, unde studiau fiii de nobili din tot Merikasul. Pornește așadar singur către îndepărtata Chymeria, cel mai de sud tărâm de pe continent, cu speranța că va afla informații noi de la magii de acolo despre vechea lume, cea pe ruinele căreia s-a ridicat, încet-încet, timp de milenii, o nouă civilizație. Ajutat de var Rokkas, mai-marele Gărzii Paladine, se strecoară afară din oraș, neștiind că este supravegheat, de la distanță, de un paladin de încredere, trimis anume de Rokkas pentru a veghea asupra neexperimentatului prinț.

Sora geamănă a acestuia, Yatis, o tânără de 19 ani de o mare frumusețe, precum și frații mai mici, Elah și Blayne, rămân la castel alături de tatăl lor, regele. Yatis nu se poate conforma cu statutul său de femeie căsătorită, de prințesă neputincioasă, de ornament în sălile castelului. Ambițiile ei sunt mari, iar poftele ei nestăpânite.

În Villia, regatul insular aflat în estul continentului, locuit de un neam mândru conduc doi leri: unul stabilit de Alianța celor Trei (formată din Elandria, Saiffon și Brotte, trei state din zona centrală care împart credința în Cei Patru și multe obiceiuri) din rândurile lor și unul al pământului, localnic din linia vechilor regi, acum nevoiți să plătească tribut Alianței pentru o rebeliune mai veche. Lera Raielyn nu mai vrea să împartă puterea cu Graeme, saiffonezul, ci vrea ca soarta Villiei să fie decisă de villieni. Pune la cale un complot pentru înlăturarea acestuia și un pretext pentru a stârni un război. Planurile sale sunt extrem de îndrăznețe, în principal acela de a lovi fix în inima Alianței, ceea ce n-a mai îndrăznit nimeni de multă vreme – să cucerească Elenthalul, capitala Elandriei, cel mai puternic regat dintre cele trei.

Aserthe și Șarpele au parte de multe aventuri în drumul lor spre sud, trezindu-se cu doi tovarăși de călătorie foarte diferiți: o hoață din Brotte, de care tânărul prinț se îndrăgostește și tânărul mag Surya, fugit din cetatea Udit, după ce și-a ucis fostul stăpân pentru a salva o fată din sclavie. Acesta are o tolbă plină cu minunății și este însoțit de un dragon auriu tânăr, pe care îl ascunde cu ajutorul magiei.

Pe unde trece pana Oanei Arion, desenează o lume colorată, plină de detalii excelent conturate. Fiecare regiune străbătută de Aserthe este descrisă minuțios, atât de spectaculos însă încât nu te poți plictisi. Toate detaliile încântătoare legate de locații întâlnite înainte în seria Nemuritor sunt aici duse la un cu totul alt nivel: orașe, regiuni rurale, construcții, portul locuitorilor, obiceiuri, ritualuri, preparate culinare și băuturi, compunând o lume de o mare diversitate culturală, inspirată din felurite civilizații cunoscute nouă, la care se adaugă inventivitatea autoarei.

Acțiunea rămâne împărțită în cele trei fire narative, care se vor reuni abia în partea a treia, spre final: călătoria plină de neprevăzut a lui Aserthe și a însoțitorilor săi, campania militară villiana condusă de dârza Raielyn și intrigile din castelul Eff, unde Yatis pune la cale tot felul de șiretlicuri și asasinate pentru a-și îndeplini scopurile.

Personajele sunt foarte bine construite, atât cele trei care stăpânesc firele narative, cât și alți protagoniști din preajma lor. Philibert, zis Șarpele și magul Surya, însoțitorii lui Aserthe, regele Trephor al Elandriei, soacra acestuia, varis Olathe, o femeie intrigantă, var Rokkas, sfătuitorul și mâna dreaptă a regelui, Oona, fiica clarvăzătoarei Aneya, Carolo, generalul villian, cu toții fac parte din partitura principală a distribuției. Pe lângă aceștia, foarte multe personaje secundare, atât capete încoronate, nobili sau oameni de rând, animalele care îi însoțesc pe aventurieri (un dragon, o vidră și marele corb auriu Ala), sfetnici și servitori, dintre care l-am îndrăgit mult pe puștiul Emery, ajutorul lui Rokkas, la care se adaugă o pleiadă impresionantă de personaje episodice, diverși oameni din cetățile și satele pe unde ajunge acțiunea, soldați, mulțimi adunate cu diverse ocazii.

Deși autoarea a construit două antagoniste foarte puternice ca imagine – Yatis și Raielyn, nu vă așteptați să găsiți prea mult alb-negru. Nici antagoniștii nu sunt cei clasici. Cele mai multe personaje se înscriu în zona diferitelor tonuri de gri, cu foarte multe nuanțe.

Aceste fire epice de care vă vorbeam sunt țesute cu migală, ajungând nu numai să se întrepătrundă, dar să dea în final naștere unor fire noi, ale căror capete se pierd în umbra acțiunilor viitoare, în care de-abia aștept să se facă lumină, întrucât lucrurile devin din ce în ce mai interesante și mai misterioase, așa cum îi stă bine unei serii de o asemenea amploare.

Nu vreau să vă dau mai multe indicii privind acțiunea, pentru a nu deranja în niciun fel cu spoilere plăcerea lecturii acestei cărți. Micile amănunte despre care am scris mai sus sunt doar vârful aisbergului.

Cadrul în care este setată cartea este unul medieval, magiile prezente în acest volum relativ discrete, altminteri volumul conține elementele specifice genului, intrigi, strategii, încleștări pe câmpul de luptă, scene de violență și erotice potrivite unui public matur.

Grafica este foarte frumoasă, iar coperta o invitație deschisă de a explora această lume până la marginile ei și dincolo de ele, alături de Aserthe din neamul Krestin. În plus, la final sunt explicații legate de Merikas și fiecare dintre cele nouă regate, incluzând heraldica, un glossar care cuprinde mulți termeni originali și sensul dat lor de către autoare, precum și câteva linii genealogice de interes.

Vă invit să faceți cunoștință cu Merikasul și secretele pe care le ascunde, începând cu această primă parte a seriei Somnul zeilor, o serie care începe extrem de promițător și are toate șansele să devină o referință în ceea ce privește genul fantasy epic autohton.

 

27 thoughts on “La marginea lumii – O. G. Arion

  1. Wow! Dacă ăsta e primul meu gând doar citind recenzia ta, Ana, oare cum voi reacționa după ce o voi citi și eu?! 🤩🤩 Felicitări pentru recenzia superbă! ❤🤗

    Liked by 1 person

  2. Tot asteptam o autoare care sa poata scrie cu adevarat high fantasy. 🙂 Robin Hobb se straduieste, dar ramane mai aproape de basm plasat intr-o lume fantasy. Parca Ursula K. Le Guin e mai aproape de reusita. 😛 Multumim de recomandare, Ana! 🙂 Superba coperta! 🙂

    Liked by 1 person

    • Incerc sa le aleg cu foarte mare atentie, Adriana, chiar si atunci cand aleg ceva nou, in materie de gen sau de autor. Aici nu a fost cazul, Oana Arion e unul dintre autorii cu care stiu ca merg la sigur. 🙂

      Like

  3. Pingback: Ce autori români am mai citit (6) | adropofinspiration

  4. Pingback: De Gustibus: povești și rețete savuroase – O.G. Arion | adropofinspiration

  5. Pingback: Anul 2020 în cărți | adropofinspiration

  6. Pingback: Fantasy românesc | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.