Regatul inocenților – Theo Anghel

Regatul inocentilor

Când am auzit că Theo Anghel scrie o carte cu elfi, evident, mi-a stârnit interesul. Încă de când am citit prima oară cărțile lui Tolkien, acum mulți ani, m-am familiarizat cu ei, începând cu Legolas, Elrond și Galadriel și până la elful meu preferat din toate timpurile, Feanor, unul dintre elfii străvechi din Silmarillion. Am întâlnit rasa lor în numeroase jocuri RPG și MMORPG pe care le-am jucat de-a lungul anilor, una peste alta, da, îmi sunt dragi elfii.

Regatul inocenților este un fantasy YA construit pe o ramă high fantasy. Acțiunea este plasată în cea mai mare parte în Arnor, cel mai nordic stat din Erfenor, un regat aflat sub stăpânirea oamenilor de mai bine de șase sute de ani. Mai la nord de acest ținut se află o zonă interzisă, Pădurea de Smarald, dincolo de care nu este permisă trecerea. Aparent, cei mai mulți oameni nu știu ce se află dincolo de acel hotar, iar pentru ei elfii sunt mai mult un mit, deși există o lege care prevede că oricine va adăposti un elf să fie învinuit de înaltă trădare.

Personajul-narator este Nayan Toril, a unsprezecea fiică a unui cuplu de nobili din Arnor, Ishaan și Brinda Toril. Încă din primele pagini suntem asaltați de o mulțime de nume – cei doisprezece frați Toril, servitorii lor, anturajul. Cadrul medieval este schițat sumar, accentul punându-se în prima jumătate a cărții pe castelul Toril și împrejurimi, acestea incluzând o vale de la nord de castel care ajunge chiar la limita misterioasei Păduri de Smarald. Pe acolo obișnuiește să hălăduiască tânăra Nayan, o fată de șaptesprezece ani, călare pe armăsarul Abas și avându-l alături pe Oscior, fidelul ei însoțitor canin. Frații săi, în afară de Khalu, cel mai mare dintre ei, care slujește în armata regelui, copilăresc cu toții pe la castel.

Intriga o constituie momentul în care Nayan salvează o tânără din colții unui mistreț, atacându-l pe acesta cu un pumnal și ucigându-l. Sincer, mă îndoiesc de veridicitatea unei astfel de isprăvi, o fată de nobil nu foarte instruită în ceea ce privește armele să poată să reușească o asemenea faptă, dar acesta este cusurul meu, să fie totul suficient de plauzibil, chiar dacă vorbim de fantasy sau de SF. Să existe o explicație, fie și una de sorginte fantastică, magică, etc.

Una peste alta, tânăra salvată se dovedește a fi elfă, iar Nayan și familia sa o ascund pe fată și o găzduiesc spre a se inzdrăveni după atacul furibund al mistrețului. Între timp, rivalul lui Ishaan Toril, un nobil ticălos pe nume Nadas, pune la cale distrugerea clanului Toril, cu unicul scop de a se răzbuna pentru refuzul Brindei de a se căsători cu el în tinerețe și de a pune mâna pe ea, fie și cu forța. O serie de evenimente cumplite lovesc în sânul numeroasei și până atunci fericitei familii Toril, evenimente care îi vor costa viața pe unii membri ai acesteia.

Când pericolul este cel mai mare și nu se mai întrevede vreo speranță, trei elfi ies din Pădurea de Smarald. Sunt frații lui Saelind, elfa salvată de Nayan, care vin să își recupereze sora. Nu sunt elfi de rând, ci sunt fiii reginei Meril și ai regelui Annator, puternicii stăpânitori ai Esrendellului, împărăția elfilor care s-au îndepărtat de oameni. Cu ajutorul lor, reușesc să scape șase dintre locuitorii de la castelul Toril: Nayan, surorile ei mai mari Gita și Yanti, fratele Aghor, proaspăta lor cumnată, Kira, fiica infamului Nadas și Yamal, bucătăreasa clanului. Restul supraviețuitorilor sunt împrăștiați, presărând o durere teribilă a pierderii în inimile tuturor.

În această formulă călătoresc cu toții înspre reședința elfă din inima ținutului, unde cei șase rămași din clanul Toril speră să găsească ajutor pentru salvarea celorlalți. Iau astfel pulsul regatului elf, cunoscându-i mai îndeaproape, aflându-le obiceiurile și modul de viață, mentalitatea, organizarea, multe lucruri noi atât despre elfi, cât și despre istoria lor comună. E de remarcat faptul că autoarea dorește să îi aducă un omagiu maestrului Tolkien, prin diferite trimiteri care îi vor bucura pe fanii LotR.

Atuurile cărții, așa cum le-am văzut eu, sunt umorul, care întotdeauna pentru mine este un mare bonus, precum și ritmul foarte bun al acțiunii, pus în valoare de stilul cursiv de scriere. Drama care lovește familia Toril este și ea impresionantă, mai ales că se bazează pe o rivalitate veche care a mocnit vreme de ani de zile.

La capitolul minusuri eu una am remarcat anumite episoade unde logica evenimentelor este ușor instabilă, începând cu uciderea uriașului mistreț de către Nayan, iar pe de altă parte lipsa unei hărți, care ar ajuta mult cititorul să își deseneze în minte amplasarea zonelor și lumea ficțională creată de autoare, în ansamblul ei. Aș fi apreciat și un cadru mai amplu de desfășurare a acțiunii, dar fiind primul volum, aștept să citesc continuarea pentru a mă pronunța. Dintre personaje, mi-a atras atenția Kalian, unul dintre frații lui Nayan, precum și Findor, cel mai mare dintre frații elfi.

În partea a doua a cărții, worldbuilding-ul începe să fie mai bine conturat, mai detaliat. Se conturează și zona de romance, înviorată de umorul de situație.

Am notat cartea cu patru stele. Motivul pentru care am hotărât astfel este povestea interesantă a familiei Toril și curiozitatea de a vedea cum se dezvoltă firul epic în partea a doua, precum și stilul lejer și amuzant, ușor de parcurs. Plus elfii, care mi-au plăcut, în special cei doi monarhi. Nu am zis mai nimic despre elfi, vă las să îi descoperiți singuri, va dau însă un indiciu: vorbesc în limbajul elf sindarin.

Mi-a plăcut fontul folosit, precum și execuția cărții, coperta (mai ales titlul în relief, am o slăbiciune pentru așa ceva).

Dacă, în general, sunteți cititori de young adult, de fantasy ceva mai light cu tușe de romance, sigur veți gusta această poveste. Preferințele mele merg, în general, în alte zone ale genului fantasy, dar asta nu înseamnă că nu mă pot bucura de o lectură promițătoare, mai ales când vine vorba de elfi. Ce aștept de la partea a doua? Bineînțeles, să aflu despre soarta celorlalți membri ai clanului Toril, să descopăr profunzimea protagoniștilor și cât mai multe despre Erfenor și Esrendell, cele două regate despărțite de ambiția și orgoliul oamenilor.

13 thoughts on “Regatul inocenților – Theo Anghel

  1. Pingback: Ce autori români am mai citit (7) | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.