Mecanica snobismului

girl-sadness-pikistsursa: pikist.com

Știți că blogul meu este unul de recomandări, axat pe lucruri plăcute și care mi-au adus bucurie, oricât de mici ar părea ele, în consecință îmi place foarte tare să le împărtășesc celor care binevoiesc să citească. Din când în când însă, îmi rezerv dreptul la cuvânt în anumite chestiuni. Așadar:

Elitiști sau snobi?

Aceasta-i întrebarea. Adeseori, cele două categorii sunt confundate, iar în dicționarul urban au ajuns să însemne, mai mult au mai puțin, același lucru.

Elitiștii originali erau cei care credeau că masele trebuie conduse de o categorie superioară, privilegiată din anumite puncte de vedere, fie de avere, rang sau intelect. De-a lungul timpului, s-a dovedit în mod clar că această viziune, deși conține un fundament bazat pe concret, este o certitudine în cazul primelor două privilegii și o utopie în cazul celui de-al treilea.

Revenind în prezent, se remarcă un fenomen care ar putea fi benefic, dacă nu ar cădea în extreme: elitismul intelectual. Acolo unde el ia naștere în mod firesc, natural, persoana în cauză rămâne originală, cu simțul umorului, discretă, păstrând atributele care îi confirmă, de fapt, superioritatea într-un mod lipsit de ostentație. Din păcate, există mult mai mulți dintre cei care se consideră drept elitiști, nefiind mai mult decât o mulțime amorfă, constituită din snobism și aroganță.

Preferă să rămână limitați într-un spațiu strâmt, din care și-au făcut singuri închisoare, fără a încerca să descifreze, dintre acele categorii artistice pe care le blamează, autenticul de fals, valoarea de non-valoare, pasiunea de calcul. Acestea sunt, de fapt, marile probleme ale zonei culturale de azi.

Nonconformiștii, cei care sparg bariere și prejudecăți, sunt priviți dintotdeauna cu neîncredere. Dacă mărturisești onest că citești, pe lângă opere consacrate sau ale celor care aspiră la statutul de clasic, cândva în viitor, cărți din anumite genuri considerate “de nișă”, tinzi să fii considerat neserios, eventual necinstit, fiindcă se presupune că ai face acest lucru din vreun interes oneros sau de altă natură. De unde supoziția aceasta? Numai fiindcă anumite persoane cred că doar gusturile lor sunt impecabile, fie neîncercând să acopere mai multe genuri, fie nefiind în stare, din cauza unor structuri mentale anchilozate.

Literatura nu este singurul domeniu unde se dezvoltă acest tip de gândire, care, în loc să ofere soluții pentru criza culturală a momentului, atrăgând din ce în ce mai mulți oameni înspre diferite preocupări artistice (nefiind încurajate în prezent nici de sistemul de educație, nici de mass-media, în cea mai mare parte), preferă să își mențină rigiditatea și lipsa de viziune, căci dacă aș zice toleranță, unii ar înțelege greșit. Nu trebuie să arătăm toleranță pentru artiștii de carton, care urmăresc doar câștigul prin tot ce fac, aplicând rețete de succes ca într-o afacere ca oricare alta, nici pentru cei orbiți de un orgoliu nemăsurat, care nu pot vedea cât mai au de lucru pentru a se apropia de perfecțiune. Trebuie însă să avem deschidere pentru zone mai noi, de exemplu cele care au împrospătat aerul din biblioteci și să nu uităm că noile generații au nevoie de o abordare diferită. Oricât am vrea să ne plasăm într-o eternă nostalgie a vremurilor trecute, acest lucru nu este eficient.

Eficient nu este un termen care să sperie. Arta, nefiind afacere, are rolul ei în evoluția spiritului uman. Cultura, ca și sportul, s-a transformat cu timpul, vrând-nevrând, în afacere. Discernământul e mai necesar ca niciodată, dar deschiderea și viziunea trebuie să i se alăture, altminteri rămânem blocați într-o bulă artificială, tăind din start orice tentativă de a vedea valoare acolo unde nu ne așteptăm să o găsim.

Ca să pun degetul pe rană, atunci când cineva recomandă ceva, nu vă grăbiți să sugerați că la mijloc s-ar afla interese oneroase sau de altă natură, dacă nu cunoașteți persoana în cauză, motivațiile sale sau măcar obiectul recomandării sale. Este infantil și superficial să emiți judecăți pe baza unei impresii de moment, fără o argumentare concretă. Îmi asum recomandările și preferințele drept ceea ce sunt: recomandări și preferințe, punct. Nothing more, nothing less.

“Arta nu este ceea ce vezi, ci este ceea ce îi faci pe alții să vadă” – Edgar Degas.

20 thoughts on “Mecanica snobismului

    • Lipsa de viziune de care aminteam… ma mir si eu, uneori. Gusturile nu le discut, insa a sari la concluzii fara a avea toate datele problemei denota o abordare superficiala, din orice unghi ai privi situatia.

      Liked by 2 people

  1. Dacă analizam în profunzime cu ce oameni avem de a face în esenta, o luam razna. De regulă, îmi vad ce treaba, fac și zic exact cum simt, fără, a mă crampona de mulțime. De mulțimea de snobi.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.