Confesiunile unei călugărițe budiste – Ani Choying Drolma

Vreau să vă spun câteva cuvinte despre o lectură recentă, Confesiunile unei călugărițe budiste, de Ani Choying Drolma, apărută la Editura Humanitas, în cadrul colecției Memorii/Jurnale.

Dintre lucrările de non-ficțiune, memoriile și biografiile mă atrag foarte mult, întrucât sunt foarte educative.

În general, când ne gândim la călugării budiști, foarte rar ne gândim și la călugărițe, așa-i? Poate de vină este imaginea idilică a unui călugăr meditând pe un norișor, sau poate multele documentare cu mănăstiri unde șiruri de călugări recită mantre, nu știu să zic. Oricum, lectura acestei cărți m-a făcut să realizez o serie de lucruri, la care nu mă gândisem înainte.

Choying Drolma era o fetiță de origine tibetană, stabilită în Nepal. Ca mulți alți tibetani, porniți în exil după ocuparea țării lor de către chinezi, părinții ei au căutat refugiu în alte state, ajungând astfel în Nepal. Tatăl său s-a căsătorit cu mama fetei după ce își pierduse prima soție, cu care avea un băiat. Mama avea la rândul ei o fiică, pe care a fost nevoită să o lase cu tatăl neîndurător, care a împins-o să se căsătorească cu acest văduv aspru, mult mai în vârstă decât ea. Trebuie spus că lucrurile stăteau în Nepal foarte diferit de ceea ce noi ne puteam imagina, chiar și în 1971, anul nașterii lui Choying. De fapt, am înțeles că inclusiv în zilele noastre situația femeilor este foarte dificilă, ele rămânând în continuare sclavele unor tradiții pe alocuri barbare.

Copilăria lui Choying s-a desfășurat între bătăile administrate zilnic de tatăl său, cu orice prilej și grija pe care o purta fraților mai mici. De mama sa a legat-o mereu o mare iubire, și iată că tocmai mamei i-a venit ideea salvatoare, văzând că Choying este o fire rebelă, care nu se poate resemna cu soarta de a fi femeie, măritată cu forța și aflându-se apoi o viață la cheremul cine știe cărui bărbat, poate unul la fel de violent ca tatăl, ori chiar mai rău. Salvarea purta un nume – mănăstirea. Astfel, Choying se prezintă cu mult curaj în fața unui lama foarte respectat din zonă și este primită în rândul călugărițelor, la vârsta de 13 ani.

Realizăm că prima motivație a fetei pentru a alege viața monastică o reprezintă dorința de libertate și de independență. Pare paradoxal să găsești aceste atribute în cadrul unui ordin monahal, dar variantele erau cu mult mai rele. De bine, de rău, Choying primise o educație, tatăl lăsând-o să studieze la o școală modestă, conform condiției lor, la fel de modeste. Odată devenită călugăriță, tatăl o privește cu alți ochi și nu mai îndrăznește să se comporte violent față de ea. Din păcate, mama fetei va fi în continuare ținta acestor furii dezlănțuite ale soțului.

Deși motivația cu care pornise pe acest drum nu era o intensă chemare spirituală, nu se poate spune că Choying nu tindea spre valorile budiste, având probabil acest lucru adânc imprimat în moștenirea tibetană. Providența face ca ea să fie luată sub oblăduire de un maestru respectat, lama foarte înțelept, Tulku Urgyien Rinpoche. Influența învățătorului iubit îi va lumina întreaga viață, el fiind cel care găsește, sub toată furia și sentimentele negative ale fetei, scânteia care o va propulsa înainte. Învățăturile lui o transformă încet-încet pe Choying, începe să privească altfel viața, părinții și tot ceea ce e important și constructiv.

Dorința ei fierbinte de a deveni independentă devine realitate prin intermediul vocii sale: ea ajunge să cânte mantrele budiste, înregistrând CD-uri și având concerte în toată lumea. Descrie exact cum s-au petrecut aceste lucruri, în timp ce face primii pași spre a-și îndeplini visul: acela de a deschide o școală pentru călugărițe sărmane, cum fusese și ea. Călugării sunt educați, chiar erudiți, pe când multe dintre călugărițe abia dacă știu să scrie și să citească, de multe ori nici măcar atât. Nu e greu de explicat motivul, gândindu-ne ce le aduce pe multe fete pe acest singur drum al salvării, refugiu din fața tratamentelor dure și umilitoare primite de la tații lor, refuzul de a trece din postura de fiică obedientă la cea de soție obedientă, supusă poate acelorași condiții vitrege.

Veți citi cum Choying ajunge să facă pace cu sine, cu lumea și chiar și cu nefericitul și belicosul său tată. Choying nu este genul de călugăriță care meditează într-un vârf de munte sau într-o mănăstire izolată, ci genul care se ia de piept cu lumea, trăind în mijlocul ei, respectându-și jurămintele, dar făcând totul în stilul propriu. Așa cum spune ea, este prima călugăriță din Nepal care și-a luat permis de conducere, dar citind veți descoperi multe despre această femeie, născută într-un anumit mediu, dar dusă de providență și de forțele proprii pe un alt drum, mult mai satisfăcător pentru ea.

Scrisă într-un stil simplu, concret, fără înflorituri stilistice, cartea este o mărturie a unei vieți pornite dintr-o alegere și totodată, un îndemn pentru a ajuta cauzele susținute de călugăriță.

Acesta este un cântec amintit în carte, cu care Ani Choying Drolma a cucerit și inimile nepalezilor, după ce fusese primită cu aplauze în mari săli de concerte din lume.

23 thoughts on “Confesiunile unei călugărițe budiste – Ani Choying Drolma

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.