Risipa alimentară și cum să o evităm

sursa: needpix.com

Recent, au apărut prin presă niște rapoarte care indică faptul că în România se aruncă anual aproximativ 2,2 milioane de tone de alimente, adică în jur de 16 kg aruncate pe lună, de către fiecare cetățean. Se pare că ocupăm locul 9 în Europa la acest capitol, iar pe plan mondial se aruncă peste un miliard de tone anual, în timp ce sute de milioane de pământeni sunt subnutriți. Ce putem face oare?

Risipa în gospodărie

Puțin mai mult de jumătate din aceste alimente ar proveni de la gospodării. Cum să facem să nu mai aruncăm mâncare? Adevărul este că se poate întâmpla. Mie îmi displace profund când se întâmplă acest lucru, de aceea am căutat mereu să nu fac exces de zel la cumpărături și să nu gătesc mai mult decât se consumă. Acestea sunt, de regulă, cele două greșeli pe care le fac majoritatea celor care aruncă mâncarea.

A cumpăra mai mult decât trebuie, în special când vorbim de produse perisabile, este dăunător sub două aspecte: fie vom ajunge în situația neplăcută de a arunca mâncare, fie în cea, la fel de neplăcută, de a consuma toate acele produse doar pentru a nu le arunca. Astfel, ne supunem riscului de a mânca mult mai mult decât necesarul nostru caloric, din care rezultă, evident, kilograme în plus. Pe de altă parte, mulți dintre cei care se încăpățânează să consume tot ce au cumpărat ajung să mănânce hrană expirată sau alterată. Care e soluția? Să fim foarte atenți cât și ce cumpărăm. E în regulă să avem un mic stoc de produse neperisabile, făină, zahăr, ulei, conserve de tot felul, pe care să îl verificăm constant. Nu uitați să aplicați regula FIFO – first in, first out. Așezați-le în funcție de data la care expiră și consumați-le în acea ordine. Nu are rost să umplem frigiderul până la refuz, nici să gătim peste posibilitățile noastre de consum.

Este deja cunoscută situația în care, de sărbători, oamenii au tendința să exagereze cu preparatele culinare. Dacă nu avem musafiri, să nu cumpărăm mai mult decât de obicei – suntem aceiași oameni, deci nu e nevoie de mult mai mult. Eventual, în loc să risipim banii pe multă hrană, să luăm ceva special, ce ne doream poate de mult să încercăm. Dacă avem musafiri, e bine să știm cât mai precis numărul lor și preferințele culinare, fiindcă se întâmplă de multe ori ca musafirii înșiși să fi mâncat acasă și să vrea să servească numai o cafea, desert sau un vin.

Dacă avem vecini, prieteni sau cunoștințe în nevoie, putem să împărțim cu ei un eventual surplus.

Risipa în alimentația publică

Un alt aspect, diferit de cel gospodăresc, dar unde oamenii se pot implica este cel din HoReCa. Se obișnuiește des, la restaurante, să se servească porții mult prea mari de mâncare. Acest lucru este în beneficiul afacerii, dar nu și în cel al evitării risipei. Cât timp mâncarea a fost plătită, se pare că nimănui nu ii pasă ce se întâmplă cu ea. De multe ori am văzut farfurii aproape pline întorcându-se în oficiu, pe vremea când lucram în restaurant. Oamenii nu sunt atenți la gramaj când comandă, iar apoi nu fac față portiilor de-a dreptul uriașe din unele localuri. Sincer, am ajuns să evit locurile unde se servesc porții uriașe, fiindcă oricât de foame mi-ar fi, tot nu pot să mănânc mult. Cei care pot, în cea mai mare parte, ar avea nevoie să consume mai puțin pentru propria lor sănătate. Soluția ar fi să se comande o porție la două farfurii, dar ce te faci când mănânci singur sau vrei alt preparat decât însoțitorul? Un răspuns este să cerem mâncarea rămasă la pachet și să o mâncăm pe seară sau a doua zi.

Am insistat pe aceste chestiuni legate de ce poate face omul de rând, fiindcă marile lanțuri din alimentație trebuie să își facă propriile programe de evitare a risipei, fie prin reduceri foarte mari la produsele pe cale să expire, fie prin donații în timp util către centre sociale de tot felul și, mai ales, o bună gestionare a stocurilor.

Voi ce părere aveți despre risipa alimentară, despre cauzele ei și, mai ales, despre ce am putea face ca să o reducem cât mai mult?