Casa de pe Strada Sirenelor – Octavian Soviany

Inchipuiti-vă că este noaptea Sfântului Andrei, când se spune că spiritele, vârcolacii și nălucile bântuie coclaurile, iar lupii se ridică și urlă la lună. Ce efect au toate acestea plasate nu în pustietatea drumurilor de țară, ci în plin București, în cartierul Uranus cel devastat de buldozerele lui Ceaușescu, pe Strada Sirenelor, într-o casă care a scăpat misterios de la aceste demolări?

Acum imaginați-vă că proprietarul acestei case, un bătrân venerabil, profesorul Faustin (nume cu rezonanță), găzduiește una dintre seratele sale unde are invitați din cei mai diverși, majoritatea intelectuali. Personajul-narator, o proiecție a însuși scriitorului, așa cum vom putea observa pe parcurs, participă în calitate de invitat la acest eveniment, alături de alți zece invitați, toți trecuți de șaizeci de ani: Leonida Lascaris, un bogat om de afaceri, pictorul Ieronim Baiulescu, actrița Daria Maru, poetul și traducătorul Titus Ciumara, matematicianul Pius Brânzeica, un fost lucrător în servicii numit Colonelul, pianista Maia Cantuniary, romancierul Lazăr Săvoiu, fostul boxer, actualmente jurnalist, Radu Rogalski și, nu în ultimul rând, Adelaida Beiu, o profesoară pasionată de spiritism.

Casa din Strada Sirenelor este, prin ea însăși, un decor perfect pentru o povestire de mister – clasica reședință veche, plină de secrete și artefacte bizare, cum ar fi statuia Cerberului, adeseori pomenită de-a lungul cărții. În acest straniu decor își întâmpină profesorul Faustin invitații, îmbrăcați toți ca de gală, acompaniat de bătrâna menajeră Aglăița.

Pe fundalul unei vremi cainoase, viforoase, prin contrast în casă domnește o atmosferă plăcută, o masă încărcată din abundență și 12 convivi dornici de discuții interesante, care pătrund trepat într-o zonă potrivită cu atmosfera acelei nopți – povestiri despre morți aparente, despre metempsihoză, despre spirite neliniștite și fel de fel de întâmplări ciudate, care nu au explicații raționale, ci doar unele venite din zona paranormalului. Profesorul Faustin, cel care prezidează această întâlnire din postura sa de amfitrion, este convins de existența unor forțe nevăzute, dincolo de concret și de material. El însuși dă tonul povestirilor, menționând că spiritele casei sale sunt puternice, reușind să țină casa în picioare în vremea comunismului și să gonească feluriți chiriași indezirabili, impuși de regim. Treptat, fiecare comesean are câte o poveste de spus, fie trăită personal, fie auzită de la oameni de încredere. În toiul acestor relatări apare un nou personaj, din noaptea neagră de afară, ca materializat la ușă – preotul cu mințile rătăcite, Andreicuț. Acesta întreabă obsesiv unde este mortul de la acea adresă, deși i se răspunde că a făcut o încurcătură și este așezat la masă. Cei 12 devin astfel 13, iar seara continuă, în aceeași atmosferă încărcată de suspans și de mister.

Ce se va întâmpla până la finalul acelei nopți veți descoperi citind cartea.

Povestirea în ramă recunosc că îmi place foarte tare, în general vorbind. Cred că sunt puține modalități de a capta atenția cititorului mai bine decât prin intermediul acestei tehnici – un spațiu dedicat povestirii, fie el un han, un foc de tabără sau, cum e cazul aici, în jurul focului într-o casă veche, o serie de personaje care spun povestiri interesante, un moment cronologic anume – aici, noaptea Sfântului Andrei. Aduce un aer clasic întregii compoziții, în plus mi-a amintit cumva și de povestirile fantastice ale lui Dumas, care poate știți că este unul dintre scriitorii mei preferați.

Eu vă invit să pătrundeți în atmosfera creată de Octavian Soviany în Casa de pe Strada Sirenelor și să deslușiți singuri misterele relatate acolo. Uneori este un element deosebit să găsim suflul clasic readus în contemporan, în secolul XXI, în mijlocul tuturor noilor manifestări de stil, pe care îmi place atât de mult să le descopăr. Ca pe o veche cunoștință fermecătoare, cu care nu ne-am mai văzut de mult și care întotdeauna mai găsește ceva interesant de spus.

Dacă gustați aceste povești misterioase, le puteți încerca în noaptea de Halloween sau în noaptea Sfântului Andrei, cu un vin fiert alături, sau în orice noapte în care vântul vuiește la ferestre, iar crengile copacilor desenează umbre ciudate pe pereți.

23 thoughts on “Casa de pe Strada Sirenelor – Octavian Soviany

  1. Pingback: Ce autori români am mai citit (9) | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.