Nostalgia, bat-o vina!

sursa: pikrepo.com

Zilele acestea, oriunde mă întorc, văd postări pline de oftaturi din rărunchi, oameni depănându-și amintirile de parcă mâine ar fi Apocalipsa, nostalgii după aproape orice, exagerări de tot felul.

Într-adevăr, multe lucruri din realitatea cotidiană nu ne sunt pe plac și, nu voi spune nu, pe bună dreptate. Ceea ce trebuie însă înțeles este faptul că lucrurile după care oamenii oftează azi sunt uneori cele care, până mai ieri, îi enervau sau erau o sursă de stress. Dacă e ceva în natura omului, acel lucru este clar nemulțumirea și incapacitatea de a trăi momentul prezent.

Nu vreau să fac din această postare una motivațională, îmi vărs și eu oful aici, cum toată lumea și-l varsă pe undeva: pe rețelele de comunicare, în articole diverse, la o cafea cu colegii în pauză.

Atitudinea aceasta de a plânge după laptele vărsat nu aduce mari beneficii. Ok, ne smiorcăim puțin, e omenesc, dar mergem mai departe, fiindcă uităm să trăim prezentul ăsta, așa cum e el, iar în viitor nu vom face altceva decât să oftăm iar, gândindu-ne cum era, fiindcă întotdeauna se poate mai rău și, chiar dacă nu ar fi, practic, mai rău, omul întors mereu cu fața spre trecut nu va vedea nici frumusețea care trece pe lângă el, decât după ce deja a lăsat-o în urmă.

Acum, ca să fie clar la ce mă refer, nu la acele amintiri frumoase pe care ne place să le evocăm la ceas de seară, alături de rude, prieteni vechi (sau mai noi), sau despre care mai scriem cu drag pe blog sau chiar pe acest notoriu fb. Mă refer la suspinele după tăblițele de ceramică cu scrierea cuneiformă și așa mai departe.

Mă gândesc și cât de trist este faptul că unii oameni trăiesc fără curent în secolul XXI, dar că opinia publică s-a sesizat acum, când nu pot face cursuri la distanță, de parcă până acum acești copii aveau șanse egale, siliți să termine temele cât e soarele pe cer sau să învețe la lumina lămpii, așa cum unii din generația mea își amintesc că procedam, chiar și la oraș, în anii de tristă amintire după care unii plâng acum. De parcă altminteri ar fi firesc ca acei oameni să nu poată beneficia de niciuna dintre facilitățile aduse de tehnologie, trăind ca în comunitățile Amish nu din convingere, ci pentru că statul nu s-a putut organiza, în atâtea zeci de ani, să aducă lumina și în casele lor, la propriu.

Nu au pâine? Să mănânce cozonac!

M-am ambalat puțin, să revenim la oile noastre. La momentul prezent, la soluții în loc de lamentări.

Înțeleg că a privi înainte în aceste momente (și în general) poate fi o sursă de anxietate. A te proiecta într-un viitor, fie el ideal sau sumbru, e o greșeală la fel de mare, tocmai din acest motiv.

Haideți doar să ne acordăm un răgaz să respirăm adânc, să fim aici, acum și să uităm puțin de restul clipelor trecute și viitoare. După cum zicea poetul:

Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă…
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al neființei universul cel himeric…

27 thoughts on “Nostalgia, bat-o vina!

  1. Ce apel frumos… Știi, poate-s “distopică”, dar mă uitam aseară la The Alienist (unde e stridentă discrepanța dintre copiii străzii care se prostitiează și dorm pe canale și palatele din cadrele următor) și mă gîndeam că ce-ar fi ca pandemia asta să reechilibreze măcar puțin pămîntul și pe noi, cei care avem prea multe, să ne readucă la prețuirea strictului necesar 🙂

    Liked by 2 people

    • Sau poate ar trebui sa ii faca pe cei care se ocupa de asta, ca de aceea cica suntem organizati in state si alte forme de guvernamant mai mici, sa ridice nivelul de viata la inaltimea timpurilor noastre, daca n-ar fi utopic sa te astepti la asa ceva. Nu cred ca pandemia va face asta, in afara de evolutia spirituala a fiecarui individ in parte, nimic altceva nu poate avea rezultat, cel putin asta e parerea mea. Si nu bigotismul e raspunsul.

      Liked by 2 people

    • Ah, in plus incercarile fortate de egalizare din trecut au dus la dezastre si mai mari. Echilibrul nu se poate stabili astfel si vad si acum o tendinta bizara spre acelasi tip de extremism, o asa-zisa “revolutie” care reia aceleasi greseli din trecut. Lumea nu invata.

      Liked by 1 person

  2. Cred că e ceva în aer, zău. 😦 Dar, referitor la partea a doua a articolului tău, uneori ne lăsăm acaparați de problemele noastre și nici nu realizăm că ele sunt un capăt de țară, că alții trec prin situații mult mai dificile…

    Liked by 2 people

  3. Da, si eu zic ca au fost perioade mult mai grele in istorie. Noi macar nu am prins niciun razboi combinat cu pandemia, cum a fost in secolul trecut. Pe de alta parte, cumva e in spiritul poetic al umanitatii sa isi traiasca in lamentari tragediile. Cel mai mult m-a impresionat ce a scris, in titlu de articol de jale, un ziar spaniol: Eram fericiti si nu stiam! 🙂

    Liked by 2 people

  4. Pingback: Citatul zilei – Gânduri rebele

  5. Bigotismul e exclus aprioric.
    Cît despre restul, de-aia nu mai zic nimic, că n-am ce. N-am eu soluții. Doar mi se pare că toate formele de organizare încercate, școală, “tradiții”, religie, justiție, tot felul de instituții, sînt greșite. Am văzut și că nu poți să iei un cerșetor și să-l faci prinț decît în povești. Pînă la urmă, vorba ta, individualismul e o ieșire… Dar și-aici mă cutremură omul nou, motivat de iubirea de sine și de iertările și iubirile necondiționate, căci eu însămi am clacat în bazaconiile astea.
    Poate că greșeala o fi, în cele din urmă, pe-acolo, prin grădina raiului, mai știi…?
    Cert e că trebuie să ne ducem, în acest labirint, prezentul cu demnitate pe umeri 🙂

    Liked by 1 person

  6. Ce frumos apel!
    In tot și-n toate exista si frumusete. Și mai ales în clipe grele, când unii chiar suferă, trebuie sa fiM puternici și să lăsăm frumusețea să iasă la suprafață, atât cât e și pe unde e. In jur, într-o carte, într-o vaza, în ochii unui copil sau animalut. Ne e chiar dor de ea și nu trebuie sa auzim sau sa vedem, numai, grozăviile rele ale lumii.
    Mulțumesc de zguduială!
    😘❤️

    Liked by 2 people

  7. Cel mai fain (zic eu) este trairea atemporala, iesiti dincolo de matricea spatiu-timp, încrezatori în Cuvânt, sperând, iubind, acceptând si adaptându-ne la schimbarile “climatice” bruste, impuse de sistemele injustitiei “omului faradelegii” însa, în acest context, paradoxal, ireal, cred ca experienta confera rezistenta
    O seara binecuvântata si o saptamâna minunata, înbelsugata, aromata, colorata, draga Ana !

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.